|
Biografie Coriolan Păunescu
1964-1969 - Studii universitare: Facultatea de Agronomie din cadrul Institutului Agronomic ”Ion Ionescu de la Brad” din Iași
1973-1974 - Studii postuniversitare: Facultatea de Ziaristică din cadrul Academiei de Științe Politice București
1975-1976 - Ziarist profesionist, atestat în conformitate cu Legea Presei nr. 3/1974 (examen în fața unei comisii guvernamentale)
1999-2004 - Stagiu de doctorat la Universitatea de Agronomie Iași
24 septembrie 2004 - Doctor în Științe Agricole și Silvice, specialitatea: MANAGEMENT – MARKETING ÎN AGRICULTURÃ
Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1994; de asemenea, este membru fondator al Societății Scriitorilor „C. Negri” din Galați din anul 1990, precum și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România din anul 1990.
A publicat mai multe cărți de poezie, proză și reportaj literar:
1. “ Iarbă solară”, ed. Junimea, Iași, 1982;
2. ’’Adresa mea, prezentul’’ (reportaj), ed. Albatros, 1985;
3. “Dimineața din cuvinte”(versuri), Editura Junimea,1987;
4. “Intâlnirea de sub stele” (proză), Editura Albatros, 1989;
5. “Joc alb”(versuri), Editura Porto-Franco, Galați, 1990;
6. “Drumul zimbrului”(proză), Editura Porto-Franco, Galați,1993;
7. “Carte cu ștrengari” (versuri pentru copii), Editura Porto-Franco, 1995;
8. “Iubito, suntem în pericol” (versuri), Editura Geneze pentru Literatură și Artă, 1995;
9. “Pridvor de lut” (versuri), Editura Geneze pentru Literatură și Artă Geneze,1997;
10. “Poduri peste apele lumii” (versuri), Editura Fundația ROMPRES,1998;
11. “Cumplitul joc de-a poezia” (versuri), Editura Scriptor, Galați, 1999;
12. “Iarnă cu ștrengari” (versuri pentru copii), Editura Arionda, Galați, 2000;
13. “Vânătoare de umbre” (versuri), Editura Scorpion, Galați, 2002;
14. “Trupul meu de poezie” (versuri), Editura Sinteze, Galați, 2005.
15. “Taifas la Șapteape” (povestiri), Editura Fundației Academice Danubius, Galați, 2006.
Colaborări la reviste și alte publicații: ”Cronica” Iași, ”Incandescențe” Galați, ”Convorbiri literare” Iași, ”Flacăra” București, ”Luceafărul” București, Suplimentul literar-artistic al ziarului “Viața nouă” Galați, ”Orientări” Galați, ”Apărarea patriei” (pagina specială de poezie în care au mai semnat: Mihai Beniuc, Ion Crânguleanu, Radu Cârneci, Mircea Micu, Dan Mutașcu, Nicolae Dumbravă, Petre Ghelmez - în numărul 6236 din 20 august 1975). ”Viața nouă” Galați; în perioada 1966-1968, ca student în Iași, colaborează, săptămânal, la Studioul de radio Moldova, unde i se difuzează poezii selectate de Ana Mâșlea, Corneliu Sturzu și Nicolae Turtureanu, responsabili de emisiunile literare ale perioadei. După momentul 1989, colaborează la publicațiile: ”Viața liberă” Galați, ”Porto-Franco” Galați, ”Vocea Covurluiului” Galati, ”Contemporanul. Ideea europeană” București, ”Sinteze literare” Ploiești, ”Partener” Galați, ”Jurnal universitar” Galați, ”Danubius Universitas” Galați, ”Saeculum” Focșani, ”Acțiunea” Galați, “Dunărea de Jos” Galați. În timp, mai publică poezie la diferite cotidiane din țară (“Viața nouă” Galați, ”Ecoul” Bistrița Năsăud, ”Orizont” -Vâlcea, ”Delta” Tulcea, ”Vremea nouă” Vaslui, ”Flacăra Iașului”etc.).
Colaborări la volume colective: ”Pagini dunărene” (1969), editat de Casa Creației Populare a județului Galați, redactor de carte Constantin Ucuța; ”Lumina de martie” (1969), editat de Casa Județeană a Creației Populare Iași, redactor Vicențiu Donose; ”Urme pe timp” (1970), editat de Comitetul județean pentru Cultură și Artă Vaslui, redactor responsabil George Stoian; ”Tărâm solar”, editat de Comitetul Județean pentru Cultură și Artă Vaslui, redactor responsabil Petru Necula; ”Pagini dunărene” (1980), editat de Centrul de Indrumare a Creației Populare a Mișcării Artistice de Masă Galați (redactor Marcel Ionescu). Aceste lucrări, cu excepția celor de la Iași, au suplinit revistele culturale și alte publicații specifice în orașele-reședință de județ, pentru mulți scriitori, fiind adevărate pagini de debut; ele au fost, cu mici excepții, câte ceva din ceea ce erau, înainte de 1989, multe din revistele noastre literare, publicând poezie, proză, critică de artă, teatru, reportaj literar etc.
Premii, distincții: Laureat al Concursului de Poezie, organizat de Centrul Județean al Creației Populare Vaslui, în anul 1970.
Colaborări în străinătate: în “Le Courrier Francophone”, édité en Roumanie, par l`Académie Francophone de Paris”, precum și în revista “Nuove Lettere” (revista internazionale di poesia e letteratura”, anni VIII-IX-nn. 9-10-1988”), care apare la Napoli-Italia. În ambele reviste, poemele sunt publicate în limba franceză, versiunile respective fiind semnate de Constantin Frosin. În 1995, publică în revista “L`arbre à plumes”, editată de Asociația Scriitorilor din Ath - Belgia cu ocazia Sărbătorii ’’Poesie en Campagne’’, și în revista “Résu” din ianuarie 1995 (Franța), apărută după prima ediție a Festivalului Internațional ”Copilul-poet”, organizat de Constantin Frosin la Galați, în același an.
Referințe critice asupra lucrărilor publicate (în cronici literare, studii în volume etc); respectiv asupra volumelor:
1. “ Iarbă solară”, ed. Junimea, Iași, 1982, referă Laurențiu Ulici în România Literară, septembrie 1982, Dan Plăeșu în Viața Nouă, august 1982.
2. “Adresa mea, prezentul”(reportaj), Editura Albatros, București, 1985: “Coriolan Păunescu se arată a fi dotat, cum spuneam, cu un ochi cinematografic, reportajele sale fiind tot atâtea cadre în care personajele, implicit faptul de viață pe care îl susțin, sunt grupate pe principiul fotografiei (…)” - Victor Niță, ”Flacăra”, anul xxxv, 18 aprilie 1986, București; “Autorul face literatură, adică ne convinge de rostul important al oamenilor, asezați în paginile acestei cărți, aducând din realitate atât cât trebuie pentru a nu-și încărca scrisul cu cifre și factologie.Unele dintre reportajele din volum pot fi considerate chiar povestiri, într-atât realul capătă forță de generalizare - Dan Plăeșu, ”Viața nouă” Galați, 18 septembrie 1985;
3. “Dimineața din cuvinte” (poezie), Editura Junimea, 1987: ”Melancolia tandră, ”inocentă”, ce învăluie universul poetic al lui Coriolan Păunescu, nu poate disimula însă crisparea interioară, efortul creator: ”Și ochii dor/Când n-or să știe/Cum nasc cuvintele de greu/-Ceața de luceferi . /…/. Această postură conține un fond vital, teluric chiar, ascunzând în adânc apele neliniștite ale lirismului modern” ; Tudor Musat, Suplimentul literar-artistic al “Vieții noi”, Galați, iulie 1987): ”In general, poetul încearcă o paletă în care predomină albul, obsedant, iar ca atitudine preferă, mai degrabă, seninătatea, extazul, liniștea: ”Mă cuprind numai de liniște,/Parc-aș trăi fără de vârstă/Intr-o pădure rece/Și fără sfârșit!”. “ (…) dar această cuminte beatitudine se vede din când în când amenințată de iuțeala și clocotul vremii, de tarele civilizației de tip citadin: ”Puneți coșul jos/Țărănește/Și povestiți ce mai este/In fabricile voastre/…/Și de ce vă-ncruntați/Când vă-ntreb ce semănături/Mai aveți pe la ușa blocului?/Voi știți că așa întreabă plugarii/Toamna/Când se întâlnesc pe la neamuri” (Obiceiuri). Se vede aici, în ultimele versuri, o tristețe pusă în ton sorescian’’ – Constantin Trandafir, ”Convorbiri literare”, nr. 1, ianuarie 1988);
4. “Intâlnirea de sub stele”(proză), Editura Albatros (1989);
5. “Joc alb” (poezie), Editura Porto-Franco, Galați, 1990: ”Joc alb’’ mă trimite, din primele versuri, la un Geo Dumitrescu mai puțin incisiv, mai dedat la metaforă și la filozofarea asupra “circumstanțelor” nebunești și dramatice ale eului liric. ”Joc alb” este un joc al iubirii, poate singurul fără miză și fără reguli (…). O permanentă oscilație între tandrețe, joc și vagi tendințe de ironizare a acelor sensuri, pe cât de mărețe, pe atât de fragile, pe care le dobândește, în jocul iubirii, gestul cel mai semnificativ. Aici văd modelul Geo Dumitrescu parțial asimilat, parțial contrazis (Doina Tudorovici, ”Contemporanul. Ideea contemporană”, 11 februarie 1994, nr. 6/1999. ”Cele șaizeci și nouă de poezii aflate în sumarul volumului “Joc alb” i-au permis lui Coriolan Păunescu să contureze clar un adevărat manifest al tristeții, surprinzându-se pe sine –atât cât îngăduie cuvintele – între două lumi deosebite, punând întrebări care poartă în mijlocul lor neliniștea spiritelor alese” – Ion Trif Pleșa, revista Porto-Franco nr. 2/8, februarie 1991.
6. “Drumul zimbrului”(proză), Editura Porto-Franco, Galați, 1993: ”Coriolan Păunescu practică o proză scurtă percutantă, incisivă și nelipsită de ispita unei ironii acide, pe care acest singuratic scriitor o opune unei melancolii funciare. Intr-o generație care a revigorat proza scurtă – alegând fie textualismul, fie naturalismul și observația chirurgicală, deopotrivă atentă la social și uman, Coriolan Păunescu se dovedește un fin observator și – deopotrivă – un exersat narator al unor situații conflictuale pe care, cu talent și imaginație, le alege din mediile cele mai diverse – Trăian T. Coșovei, ”Azi-Fețele culturii” din 11 octombrie 1993, nr. 400/1023. Și tot despre ”Drumul zimbrului” : ”Fără îndoială, avem în Coriolan Păunescu un povestitor de aleasă stirpe, chiar dacă nu toate textele se află la aceeași cotă de expresivitate. Intre cele mai realizate, putem numi fără ezitare: ”Grigore”, ”Nebunul”, ”Oglinzile” și “Poveste de dragoste”. Grigore, din piesa cu același titlu (și care ne-a amintit de Adam Toma din “Ucenicul neascultător” a lui George Bălăiță), pare să fie patriarhul acestei lumi care dă semne de stingere, o lume în care doar bătrânii și femeile constituie elementul de stabilitate, pe când bărbații se întorc în final la pământ, după ce și-au risipit întreaga viață trăind din plin drama înstrăinării de sine și a necomunicării’’ – Mircea Dinutz, Acțiunea, nr. 353, 7 mai 1993. ”Personajul de proză la Coriolan Păunescu reprezintă, în plan psihologic, reflexul literar a ceea ce putem numi criza de identitate. El, personajul, fiind o victimă a duplicității istoriei, a unei agresivități oculte și ocultate (mai ales, în care e vorba despre țărani) manifeste într-un ritual halucinatoriu și obscurizant, dar și într-un câmp al menajului menit să-i sporească starea de nedumerire, de vid și anxietate – Constantin S. Dimofte, ”Contemporanul. Ideea contemporană” , anul VIII, 25 iunie 1998, nr. 25/426; același, în volumul “Miza pe pasul doi”, consacră autorului studiul: “Marginalii asupra volumului de proză Drumul zimbrului”.
7. “Carte cu ștrengari” (versuri pentru copii), Editura Porto-Franco, 1995;
8. “Iubito, suntem în pericol” (poezie), Editura Geneze pentru Literatură și Artă, 1995: ”Nefiind robul unei singure formule, universul său liric nu este unidimensional, ci cu multiple valențe și straturi, Coriolan Păunescu dovedește, prin ultimul său volum de versuri, că, departe de a-și “epuiza” inspirația, a ajuns la siguranța poetului format’’ - Daniel Cristea Enache, ”Contemporanul. Ideea Europeană”, 18 ianuarie, 1996, nr. 3/300; ”Pentru cel ce nu a făcut cunoștință cu opera sa (scriitorul are în mod sigur o operă!), surpriza este atât de mare, încât sentimentul umilitor al vinovăției devine o realitate prezentă și apăsătoare/…/. Ne ferim de a-l așeza într-o ierarhie vremelnică și nu-l vom încorona cu lauri, dar vom afirma cu bună credință și convingere nestrămutată că este un poet adevărat. E și singurul lucru care contează!” - Constantin S. Dimofte, ”Jurnal Universitar” , nr. 38, martie 1998;
9. “Pridvor de lut”(poezie), Editura pentru Literatură și Artă Geneze, Galați, 1997: ’’Coriolan Păunescu confirmă, și cu această apariție editorială, că este un poet matur, stăpân pe uneltele sale, care, de la un volum la altul, a parcurs un traseu mereu ascendent./… Dând glas unui registru liric divers, în care se regăsesc temele eterne ale poeziei, Coriolan Păunescu este, și în acest volum, la fel de proaspăt, cu un discurs liric coerent și nuanțat. El se rostește simplu, în versuri fără stufărișuri care să-i încifreze sensurile, ”curge” asemenea apei din care bei și nu te mai saturi. Este și aceasta o calitate, pe care scrisul său o are cu prisosință” - Prof. Corneliu Stoica, revista “Școala Gălățeană”, nr. 73, februarie 1999, Galati”;
10. “Poduri peste apele lumii” (poezie), Editura Fundația ROMPRES, 1998: ”Coriolan Păunescu nu se lasă niciodată dominat de vreo formulă de creație, ca de un preparat sacru, căzând în păcate mimetice, în formalism mistico-mistificant. Sensibilitatea sa își caută și își găsește, de cele mai multe ori, tonalitatea proprie, dialectal sau stilistic”. Constantin S. Dimofte, revista “Antares” Galati, nr. 11, Anul I, februarie 1999;
11. “Cumplitul joc de-a poezia”(poezie), Editura Scriptor, Galati, 1999: ”Coriolan Păunescu este înzestrat cu o excepțională forță de materializare a fiorului liric. Versurile sale sunt asemenea unor liane puternice, crescute dintr-un sol bogat și nesățios de lumină. Liane dure, contorsionate uneori, luminoase și frumos arcuite altădată – după cum dictează fluxul vital al întrebărilor și al răspunsurilor, câteodată doar în subsidiar” - Victor Sterom, in ORION - Suplimentul cultural al cotidianului “Informația Prahovei” , Serie nouă, nr.7-8 (14-15), iulie-august 2000;
12. “Iarnă cu ștrengari” (versuri pentru copii), Editura Arionda, Galați, 2000, consemnată în “Viața liberă”, 31 martie -1 aprilie 2001, de Violeta Crângan, dar și în alte publicații);
13. “Vânătoare de umbre” (poezie), Editura Scorpion, Galati, 2002: ”Scepticismul grav, adânc, deloc trucat ori măcar atenuat de vreo undă de umor (“Mâinile mele au răni mari/și roșii/răni de trandafir și cuie”-Neîncredere), protestul (“In sinistrul și marele vostru spital,/refuz să mai fiu un bonlav special” Capricii), uneori, disperările (“Nu mai avem decât sufletul nostru de dat/și câteva zile de numărat./ In milostenia lui, Dumnezeu ne-a uitat”-Deznădejde), alteori, inacceptarea decisivă a agresivității, a anormalului (“M-am plictisit să repar caii voștri de fum” - Refuz), viziunea sumbră asupra generațiilor măcinate de neputințe (“Intre timp, cei tineri apar/precum o bătrână și tristă paiață” - La palatul generațiilor), iată alte linii de forță ale poeziei lui Coriolan Păunescu”-Vasile Iancu, ”Cronica”, Iași – rubrica ”Jurnal de scriitori”, nr. 10, octombrie 2003, Serie nouă; ”O lirică interesantă (deși oarecum bizară, după anumite criterii), ne propune, în al zecelea volum de versuri, Coriolan Păunescu, îmbinând elemente metafizice, religioase, erotice, de pastel și de pamflet politic. Descoperim un poet lucid, dar și revoltat împotriva lucidității… realității (lipsită de umorul negru și miștocăreala unui Mircea Dinescu, la care face aluzie în poemul Capricii, de unde aflăm că moartea citește iar ziarul), un poet luptând și împotriva dezgustului care se ghicește printre rânduri (…)” - A. G. Secară, revista ”Dominus” Galați, nr. 29, iunie 2002, Anul III; ”Coriolan Păunescu (presupun, gălățean) e, într-adevăr, un poet de plutonul întâi. Versurile lui au cristalinitate, verbul lui mușcă precis, fraza lui are expresivitatea nervoasă a șarpelui cu clopoței. L-am descoperit târziu, dar recuperez din poezia sa (“Vânătoare de umbre”) efigia unui poet matur și deplin atins deopotrivă de microbul melancoliei și destrămării, dar și de nevroza feerică a ”dacului liber și cârcotaș”. Versurile lui Coriolan Păunescu poartă gloanțe de catifea, dar și explozii reale, îmbălsămate într-un retorism grav și avertizator (…)” - Gheorghe Istrate, Saeculum, Anul II, nr. 6, octombrie 2003, Focșani; ”Cu volumul “Vânătoare de umbre”, domnul Coriolan Păunescu confirmă și întregește vitalitatea unui talent ce și-a găsit propria-i matcă; evident, alte inovații stilistice vor fi posibile” - Apostol Gurău, “Școala gălățeană”, nr. 115, 24 ianuarie 2004; “Alteori, Coriolan Păunescu devine de nerecunoscut, interiorizându-și patetismul în “Tablouri” tulburate de un fior elegiac, într-o notă de fantezie melancolică (…)” - Victor Sterom, “Gazeta de Transilvania”, 27 noiembrie 2002; ”Departe de a se erija în scepticul sau cinicul de serviciu al unei societăți în suferință, Coriolan Păunescu ne reamintește, folosindu-se de tehnica celebră a repoussoir-ului, prin imaginea răsturnată, în oglindă, cât de frumoși am fost sau am putea redeveni, cât de mult loc de mai bine este încă printre maldărele de insalubră amoralitate și de imorală desalubrizare a societății românești. Să-i spunem acestei cărți: ”Vânătoare de umbre” - un trist ghid de supraviețuire, sau, mai simplu, lecții de viață?’’ Prof. univ.dr. Constantin Frosin, în rev.’’Danubius’’, Galați, iunie 2002.
|
Texte Recomandate
