copiii au crescut
am înălțat tocurile ușilor ca să poată veni
sau pleca oricând doresc
cărările s-au transformat în drumuri circulate intens
afișele care anunțau circul în oraș s-au dezlipit de pe stâlpi
iar concerte de neînțeles le-au luat locul

inimile lor cândva mici
au crescut atât de mari încât le auzim travaliul de la kilometri distanță
așteptăm un semn
și încă un semn
și încă un semn
de parcă neliniștea ar avea și ea bătăi de inimă

le păstrăm camerele neatinse
petele de pe tavan iau forme de elefanți girafe
uneori diafilme încă rulează
un foc mocnit

mâinile mai mari încălzesc mâinile mai mici

pe spinări de părinți TGV-uri doboară recorduri viteză
calota glaciară își lungește brațele până la ecuator
o cingătoare mult prea grea atunci când noaptea
aduce chiciura iar bătrânii ies
singuri pe străzi