n-am prins niciodată momentul când se aprinde o stea / în schimb
am prins eclipsa totală / mi-am dat seama
cât de vulnerabili suntem fără cer / doar cu pământul
de sub picioare
ca o apă ce-nghite mașina cu șofer cu tot
așa a fost viața mea/ adâncă
tulbure
plină de lighioane
știu că n-am respectat sensuri unice și-n mers
m-am lovit de subterfugii sau orori
am simțit că dacă nu mănânc mor de foame / dacă
nu beau apă mor de sete
dacă nu iubesc mor de inimă rea / deci
fă-mi inima bună
m-am hrănit cu mâncare fadă am băut apă din găleata comună
hrana și apa mi le-am câștigat prin muncă / dragostea ta
de-aș trage pe brânci nu mi-o pot permite
cuvântul așteptare l-am despărțit în silabe
nu trebuia
așteptarea se rostește printr-o singură deschidere
a minții / cu disperare
cu spaima că anii sunt pe sfârșite
uite cum mi s-a-ncrețit pielea
e un mâl bolborosind prin orice rid
am nevoie de tine urlu în interiorul ființei
o să-mi treacă prin carne și oase ca un glonț
numele tău
împrăștiindu-mă bucăți / prin lume
să m-adune săracii să mă vândă
la gram la kilogram
la karat
vor avea ce pune pe masă copiilor
înfometați
dacă mă-nvârt pe-aici e pentru c-am crezut
c-o să-ți aparțin
însă nicio poezie pe care-am scris-o nu are forța
de- a face puțină curățenie
prin mansarde
în casa ta
unde sunt camere de luat vederi
dormi liniștit și visezi frumos
dimineața / la cafea
soarele ți se-agață obedient în perdea
ai totul pe tavă
eu
noaptea îmi întâlnesc demonii
facem împreună un acasă căruia dimineața
îi dăm foc