|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Aprés l'amour
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-01-08 | | am fost întotdeauna mai băiețoasă, îmi plăceau cuțitele de fapt, îmi plăcea să mă joc cu ele și de-aceea știam să le ascut, știam să le mânuiesc, știam să mă tem de ele mă jucam cu cei de seama mea pe rând le împlântam în pragul casei, în tocul ușii, în pământ, desigur pământul trebuia să fie ușor umed, le împlântam și în nucul mare, care făcea fructe rotunde, cu coaja moale uneori jucam singură, în podul șurii, îmi exersam îndemânarea aruncând cuțitul în grinzi până oboseam și apoi mă afundam în fânul moale ca într-un nor cu miros de sânzâiene iar uneori mă prefăceam că nu știu ce fac, mă prefăceam că-mi tai craca de sub picioare și cădeam râzând, între straturile cu ceapă sub ochii bunicii ostoaie-te tu copilă, că ți-i tăie vro mână! dar e mult de atunci, pământul s-a uscat sub tălpile străine, nucul a murit în picioare, gârbovit de vremuri stranii și toate pragurile și toate ușile închise au rămas însemnate cu ideogramele jocului meu de-a cuțitul acum mai tai doar rareori câte ceva, uneori adânc în carnea memoriei, iar alteori ceapă
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate