mi-ai inventat sufletul într-o după amiază de iarnă
când mi-ai spus că te doare-n cur de viața asta
și eu te-am privit curios văzând pentru prima oară o femeie aproape fericită
a urmat lupta lui Iacob cu îngerul și pendulul lui Foucault
o pauză de cartofi prăjiți îmbibați în ulei și un șnițel de pui
controlorul de pe firobuz
firimiturile de pe obraz pe care mi le-ai șters aproape solemn intonând imnul unei republici bananiere
(tu ai jurat că așa e)
și un ha-ha-ha repetitiv rostit pițigăiat de tine
după fiecare grup de 116 cuvinte (aici s-ar putea să nu fiu prea exact) din discuțiile noastre importante din acea după amiaza de iarnă
adică
vremea de sărbători
ținuta de sărbători
drumurile de sărbători
luna și stelele de sărbători
încerc să nu uit nimic
a mai fost o clipă de nebunie în care eu am vrut să fim golani
să spargem o bancă sau măcar o vitrină
și să fugim împreună
pentru că simțeam că numai vina ne-ar mai putea ajuta să fim alături
și tu mi-ai spus că fetițele se nasc civilizate
un citat din Faulkner sau învățătoarea din clasele 1-4