poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-14 | |
De dimineață soarele a trezit ceasul care, somnoros, a început să mornăie supărat, căscând din ace:
“Valantiiiiin! Valentiiiiin!” După ce s-a chinuit vreo 5 minute, apare o mână de sub plapumă care îl mângăie ușor pe creștet: “Gata, gata. Mă trezesc”. Cealaltă mână încă servea ca pernă pentru visele ei, ale Valentinei: “Mulțumesc iubitule, ce draguț din partea ta. Este exact ce mi-am dorit. Și eu care credeam că ai uitat, ca de obicei … ” – visa ea în glas. După câteva clipe de încruntări zadarnice, memoria i-a împrospătat-o calendarul pe care era încercuită data de 14, 14 februarie: “Ziua noastră” – pecetluită cu 3 urme de ruj proaspăt apăsate. “O, nu! Nu și anul ăsta. Nu, nu!!!” – retrăgându-și mâna ca un actor care se scuză că a uitat replica. “E duminică. Hai că flori găsesc, da’ sper să fie deschis și la MaxiCam unde a văzut ea camera aia de fotografiat din cauza căreia am renunțat de 2 luni la berile cu colegii … “. Nu și-a terminat gândul că deacu era cu prețiosul aparat în mână, la care a prins și reducere de 50 la sută: “Deja văd cum mă trezesc în fiecare dimineață cu blițul în față: Bună dimineața iubi, zâmbeștee! “ Și-a ales din mers un buchet de lalele albe – preferatele ei. Echipat cu tot ce trebuie ca un soldat al dragostei, zâmbitor și mândru de sine, deschide încet ușa sperând să o găseasca tot dormind: - Bunaaaaaa, s-a auzit un glas ascuns după ușă, care i-a sărit în spate, cuprinzându-l de gât. La mulți ani, la mulți ani!!! Știam eu că n-ai să uiți. - La mulți ani! Da n-ai putut să mai dormi un pic?” – dazamăgit că nu i-a ieșit surpriza. - Crezi că eu am somn ? De pe la 4 sunt în picioare, s-a apropiat de el evitându-i privirea. “S-a ținut de cuvânt totuși … ” – iși zicea ea, amintindu-și cum cu o zi înainte îl ruga pe vânzătorul de la MaxiCam să păstreze ultimul aparat. I-a și dat jumătate de preț avans și un zâmbet năucitor ca să improvizeze o super reducere de prețuri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate