poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-09-26 | |
Când la început spiritele dorm nu le trezești din vise ci le privești adâncul
cum trebuie să atingi sunetul fiecărui instrument din orchestra minții când toată lumea ascultă subconstientul talazuri pe țărmuri infinite din sfere spirituale atente în irealitate este totul inprevizibil să nu ști niciodată când te cheamă abisul cine cunoaște Adevărul este imprevizibil în dimensiunile irealitații urbane poate că mă simt deranjat de gravitație de disconfort molecular ultim dar atunci când alerg pe țărmuri însorite pavate cu argint tremur trupul devenit inert accentuează absurdul cumva să nu-i uiți niciodată numele și mai rămâne din tine doar sclipirea ochilor ce călătoresc o eternitate că răsare soarele pentru ultima oară și în același timp apune nu contează când te trezești dintr-o dată cu inima bătând înebunește pe o parte albă afară în lume fără pilule și induceri complicate cu visul pe zâmbet incă umed gravitația nu mai este deranjantă și simți nevaia să alergi prin apă să alergi după sirena ce inoată în marginea albastră nebună prin sticla viselor realizezi cât î-ți este de sete, de nuantele planetare ce reflectă cerul în infinite expresii perfecte atunci când de o parte este soarele si de cealalaltă întunericul ca prin fântâna de lumină creată de impactul Universului te lasi căzut în abisul plăcerii că tot ce simti este adevărat și se simte că zbori odată cu cerul precum Heruvimii și simți cu toate celulele intunericul când privești orizontul prin fântâna de lumină cu centrul inexistent pierdut în epicentru dizolvat dispărut convins de Adevăr în sensul cel mai pur al simplității Lui lumina Giulgiului timp să atingi cristalul alb al clepsidrei Pământ că tot ce visezi este adevărat și se simte și vei sti cine-I Creatorul în iluzii perfecte de lumi Heruvime dintr-un sine adânc fără limite ce călătorește o eternitate dacă nu fuge
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate