din neatenție sau nu... textul are fff multe greșeli gramaticale și de tastare și diacritice lipsă.
câteva exemple (mai sunt și altele):

pe ce sumă la-ți semnat
o complectează
cine v-a râde
De-aceia
Va orbit
Complect
piticiii
i-sa rupt
ideia
noaptea aceia
Ma-ți desconspirat!
Complectări
vorba aceia
vestea ce-a bună
reântoarce
i-se i-a darul
Haide-ți după el


IARBA ÎNTUNERICULUI



O fierărie modestă, cu nicovală, foale și vatră pe care se încing cărbunii. Mai este o masă și câteva scaune.Un dulap. Arghir cu Floncea și Dorel, stau la masă cu ceștile de cafea în față.


ARGHIR Eu nu știu ce înseamnă să se țină omul de cuvânt. De aceea, odată cu banii, au fost inventate și contractele. Scrii frumos pe hârtie, semnează ambele părți, apoi te apuci de treabă, fără frica de-a rămâne cu marfa în brațe, ori neplătită.
FLONCEA În orașul ăsta de buzunar am crescut toți trei, ca frații. Dar uite că socialul și-a luat partea lui. Tu Arghire, te fâțâi cu geanta diplomat de colo până colo, după contracte, iar noi Dorele, îmbrăcați în salopete, batem de zor cu ciocanele, fierul, până este cald.
ARGHIR Sunt oare de invidiat că umblu la costum și cravată? Ia să nu vă plătesc o lună, două, hai trei, că am copilărit împreună, ce s-ar întâmpla?
FLONCEA Frate, frate, dar brânza-i pe bani. Am sări pe tine ca leii înfometați.
ARGHIR Vedeți? Banul, ochiul Dracului. Dar eu pot afirma cu mâna pe inimă, că aseară l-am prins pe Dumnezeu de picior! Tocmai ieșea să ieie aer.
FLONCEA Cine ieșea?!
ARGHIR Singurul client al „Continentalului”. Deoarece scumpii noștri conaționali n-au descoperit încă hotelurile. Ai ceva treabă în târg, vii și dormi confortabil în gară .
FLONCEA M-am dumirit. Zi așa. Americanul. Milionarul excentric care-i vede pe toți oamenii pitici.
DOREL La banii lui, eu i-aș vedea gâze, nu ditamai pitici!
ARGHIR Am făcut o cruce mare în sinea mea, și i-am tăiat calea: „- Bună seara domnule milionar! - Bună seara domnule băștinaș. Sunt foate trist. - Iartă-mă că dau buzna în prețioasa dumitale viață particulară, dar de ce ești trist? - Că n-am cu cine bea o bere! - Îți stau la dispoziție. - Dumneata cu ce te ocupi? - Am o mică afacere. - Ce afacere? - O fierărie clasică în care sunt dotați caii cu potcoave. - Și câți pitici ai sub mână? Ehei, domnule Arghir, aș da oricât să-i văd aevea, ca în povești!...Auzind eu așa ceva...am avut.. o sclipire de geniu!...I-am răspuns : Domnule milionar! La mine în fierărie, ce figură de stil, ce vorbă de duh?! Lucrează doi pitici autentici , în carne și oase! - Nu se poate! - Ba se poate! - Dacă-i pe-așa, îți comand de pe acuma o mie de potcoave!”
FLONCEA Mamă soare!!! O mie de potcoave. Ai auzit Dorele? Avem de lucru două luni întregi, la capacitate maximă.
DOREL Arghire, ești mare. Dă-mi voie să te pup.
ARGHIR N-avem vreme de sentimentalisme. Într-o jumătate de ceas, vine să vadă minunea. Uite aici echipamentul de pitici. Cizmulițe roșii, căciulițe cu ciucuri, bărbi albe până la genunchi. Îmbrăcați-vă repede.
DOREL Stai așa. Să ne înțelegem. Potcoavele ni le plătești la tariful obișnuit. Trei lei pe bucată. Dar pentru hainele ăstea caraghioase?
ARGHIR Câte o sută de căciulă.
DOREL Gând la gând cu bucurie.
ARGHIR În orice situație, ca om de afaceri, rămân cu picioarele pe pământ. Nu mă las furat de val. Cu americanul am semnat un contract... care nu vă privește... iar cu voi, subiacent, altul. Citiți-l.
( Dorel ia hârtia întinsă de Arghir și citește ) Subsemnații Floncea T. și Dorel M. ne angajăm ca în data de duăzeci și trei, luna curentă, anul curent, să purtăm echipamentul livrat de către Arghir Z., patron și meneger general al fierăriei „Potcoava fermecată”, în schimbul sumei de o sută de lei... Nu-i clar! Lasă loc de interpretări. Se poate înțelege că banii ăștia sunt pentru amândoi, nu pentru fiecare în parte!
ARGHIR Așa mă știți. Umblu cu alba, neagra? Vă dați seama în ce tensiune stau? Dă hârtia.
( Arghir o complectează silabisind .) Menționez că acestă sumă se va plăti pe persoană, separat, nu pe colectiv...Este bine?
FLONCEA Mai încape vorbă?
ARGHIR Semnați repede și îmbrăcați-vă ca la armată!
FLONCEA Lasă râdă de noi...
DOREL Zi-le pe nume: Pârligarii orașului. Bășinoșii!
FLONCEA Că cine v-a râde la urmă cu buzunarele pline?!
ARGHIR Echiparea.

Cei doi își pun bărbile de pitici.

DOREL Vă amintiți? De circ.
ARGHIR Când am vrut să ne facem un circ particular?
FLONCEA Frumoasă-i copilăria! La ce visam, pe-atunci, cu circul, mai mult și amănunțit? La o listă de oamneni de pe strada noastră. Din banii câștigați, ce să le cumpărăm fiecăruia.
ARGHIR Ce-i și bunătatea... Ca visele.
DOREL Þine de colilărie.
FLONCEA Dar acuma, noi nu suntem buni? De-aș avea banii milionarului, credeți că nu i-aș împărți în dreapta și în stânga?! Dar așa, mă bucur că nu mi se scufundă barca, cu nevasta, cu cei doi copii, de la un salar la altul.



_ _ _




Tabloul II



În ținută de pitici, Floncea cu Dorel își fac de lucru cu o potcoavă. Unul o ține cu un clește mare pe nicovală iar celălat o ciocănește mărunt. Intră Arghir însoțit de milionar.


ARGHIR Ce-ai crezut domnule milionar? Aruncăm numai vorbe în vânt? Se poate așa ceva? Îți dau voie să-i pipăi.
MILIONARUL Văd și sunt pe deplin mulțumit. Prima clauză a contractului este îndeplinită.
DOREL Sunt tare curios pe ce sumă la-ți semnat.
MILIONARUL Se vede că nu trăiești în America. Între angajatori, contractul este strict secret. Cei care îl duc la îndeplinire, trebuie să se mulțumească cu salariile al căror nivel minim este stabilit prin lege. Te înțeapă invidia că nu ești patron? Luptă. Sistemul te încurajează. Dar ca să te scalzi într-o piscină plină de bancnote, dedesupt, în lumea piticilor, fiecare bănuț trebuie controlat la sânge!
ARGHIR Lăsați filozofia. Concret. Ce primă clauză domnule milionar?!...că am semnat contractul la modul general. ( Scoate o hârtie și citește) Cu dreptul de-a rămâne sub numele anonimatului, eu și atât, Americanul, dacă văd doi pitici autentici în fierăria Potcoava fermecată îl recompensez pe patronul aceteia, cu suma de...mă rog...cum ai zis...strict secret. Urmează semnăturile. Insist. Ce primă clauză?
MILIONARUL Păi, cu un asemenea contract cețos, te aduc dacă am chef, la sapă de lemn. Unde lucrează piticii?
ARGHIR Piticii sunt fierari și lucrează la forjă.
MILIONARUL Nimic de imputat. Am toate elementele, aici de față. Locul însă nu se potrivește.
FLONCEA Ce loc? Fă să priceapă și prostimea.
MILIONARUL Conform legendelor, piticii sunt ființe subpământene. Lucrează în catacombe.
ARGHIR L-ați auzit? American bătut în cap, dar are dreptate.
FLONCEA Nimic mai simplu. Uite domnule milionar, chepeneagul de la pivniță. Doar unde crezi că batem fierul până este cald? Acolo. Jos.
DOREL Pivnița fiind o catacombă amenajată.
FLONCEA Ghinionul tău domnule milionar. Tocmai ne-ai surprins în pauza de masă.
DOREL De ce ieșim să mâncăm aici... la masa din biroul patronului? Simplu. Printre îmbucături, ne încărcăm cu energie solară.
FLONCEA Pitici, pitici, dar măcar odată pe zi, ca delfinii, trebuie să țâșnim la suprafață.
DOREL Apoi n-ai grijă, plonjăm fericiți în lumea noastră chioară!
ARGHIR Ni s-a dus vestea că suntem leneși, neserioși în respectarea contractelor. Să demonstrez contrariul, le-am impus un ritm infernal. Chiar și în pauza de masă, într-o mână sendviciul, în cealată ciocanul. Și pentru mine și pentru ei, că suntem un colectiv unit, contractul este sfânt. Murim pe baricade dar îl onorăm la timp! Haide Floncea, haide Dorel, gata cu boieria, umflați nicovala și coborâți-o în mediul ei natural.

Arghir deschide chepeneagul de la pivniță. Cei doi ridică nicovala de pe soclul ei și o coboară în pivniță. De acolo, strigă și unul și altul:

VOCEA LUI FLONCEA Patroaneee Arghir!!! Adu-ne ciocanele!
VOCEA LUI DOREL Găleata cu apă de răcit!
VOCEA LUI FLONCEA Cleștele de prins!
VOCEA LUIDOREL Drugii de fier!!!
ARGHIR Drugii de fieeer?... Adică materia primă pentru potcoavele domnului milionar?
VOCEA LUI FLONCEA Daaa! Materiaaa primăăă!
ARGHIR I-ai auzit? Cu ăștia nu te joci. Când se apucă de treabă, mânâncă foc! Haide domnule milionar, dă și dumneata o mână de ajutor că nu ți-o cădea moțul!
MILIONARUL Scrie în contract să mă implic și eu?
ARGHIR Specificul țării noastre. Munca patriotică. Nu se normează, dar nici nu se plătește.
MILIONARUL Așa da. Este corect.

Și el și Arghir apucă găleata, drugii, cleștele, ciocanele și coboară cu ele pe scară în pivniță, unde de-abia se vede la lumina ce pătrunde prin chepeneagul de deasupra.

ARGHIR Ce-ai crezut? Că te îmbrobodim? Observi în colț grămada de cărbuni? Cu ajutorul lor, înroșim drugii. Þine de secretul meseriei, nuanța la care metalul devine maleabil, fără pericolul topirii, și-l modelăm apoi după cerințe.
MILIONARUL Ce întuneric! Cum de nu vă dați peste mâini?!
ARGHIR Lucrează la o lampă cu petrol.
MILIONARUL Eu știu că lămpile cu petrol dau o lumină roșiatică, obositoare.
FLONCEA Obișnuința. A doua natură a... piticilor!
DOREL Din moși strămoși, ochii ne sunt reglați pe lungimea ei de undă. Încă bunicul avea nostalgia opaițului.
FLONCEA Dacă ne vrei răul, aprinde-ne deasupra capului un bec. Orbim instantaneu.
ARGHIR Poate domnul milionar, curios cum este, vrea s-o cerceteze. Măi, măi, n-o văd la locul ei. Unde este lampa cu petrol?!
FLONCEA Uiți de la mână până la gură. I-ai împrumutat-o babei Safta. Un gest caritabil, de toată lauda, până își bagă curent electric. Dacă nu în viața asta, în cealaltă. De-aceia ți-am zis să lași chepeneagul deschis peste zi. Pentru lumină.
DOREL Încă ne prisosește!
ARGHIR Fugi Floncea, la babă, după lampă. Te lăsăm domnule milionar s-o desfaci pe bucăți, dacă vrei să-ți dai seama cum funcționează. Are rezervor de petrol, feștilă, șurub de reglat intensitatea, sticlă.
MILIONARUL Nu vreau. Pune mâna pe mine. Simți cum tremur?
ARGHIR Schimbarea de temperatură. Sus cald, aici frigider. De altfel, pentru ce sunt piticii faimoși cu hărnicia lor? Pentru că frigul le dă ghes să lucreze nencetat. Haide afară. Nu sunt obișnuiți cu vizitatori. Îi deranjăm.
FLONCEA Cred că ți-ai dat seama domnule milionar cu ce pitici de toată încrederea ai de-a face. Contractul este pe mâinile cui trebuie. Ieși liniștit.
MILIONARUL Mi-am dat seama. Îmi cer iertare, cum, am avut până adineaori cea mai proastă părere despre voi.
ARGHIR Despre noi, în general, ca nație, ori punctual, despre mine, el și el?
MILIONARUL Puncutal. Desptre tine și tine și tine.
ARGHIR Poate ne-a scăpat ceva. Omul mai greșește. Fără rea intenție. N-am fost destul de serviabili? De promți? Spune-ne fără jenă, chiar suntem bucuroși să ne îndreptăm!
MILIONARUL Va orbit complect strălucirea milioanelor mele!
ARGHIR Nici vorbă. Pentru mine ești un simplu client. Hai să recunosc cinstit. Cu câțiva centimentri mai breaz decât domnul Vintilă, vizitiul dricului orășenesc care ne comandă doar câte opt perechi de potcoave deodată. Dar atât și nimic mai mult.
FLONCEA Te-am întâmpinat cu plecăciuni?
DOREL Ori ne-au căzut fălcile, ca în fața unui extraterestru?
MILIONARUL Încă nu, dar o să vă cadă.Chiar atât de mult m-am schimbat?
ARGHIR Mai întrebi? Aseară erai un străin care nu avea cu cine bea o bere. Acuma ești un răutăcios. Iei peste picior trei oameni cumsecade. Merităm una ca asta? Þi-am dat în cap? Dacă omul vrea să vadă niște pitici, hai să-i facem bucuria asta!
DOREL Adică ce vrei să zici? Că noi, pentru un pumn de bani, n-avem tată, n-avem mamă ?
FLONCEA Demnitate?
MILIONARUL Despre altceva este vorba. Îmi mențin în continuare opinia. Și știți de ce?
FLONCEA Știm. Vrei să simți pe pielea ta cum reacționează piticiii călcați pe coadă.
DOREL Adică, te bumbăcim până vezi stele verzi, în loc de dolari.
ARGHIR De ăsta-mi ești?! Am citit. Cunoaștem. Un procesoman. Târăști firmele prestigioase prin tribunale. Pentru tot felul de chichițe de doi bani. Dar tu câștigi de pe urma lor, milioane. Se prea poate. În America ta. Aici însă, ți-ai găsit nașul! Cu mine nu-ți merge. ( Scoate o hârtie. ) Ãsta-i contractul? ( Îl rupe mărunt. ) Unicul exemplar!...Să-mi aduc aminte. Oare ce stipula? Pitici de mărime potrivită. Bărbi naturale...Vai ce rău îmi pare. Cu ce dovadă ne prezentăm la tribunal? ( Către cei doi. ) Voi ce mai stați? Dezechiparea!
DOREL Ce te aprinzi? Gândește la temperatura beciului.
FLONCEA Cunoști domnule milionar, replica aceea celebră din filmele de groază? De aici nu scapă nimeni viu?
MILIONARUL Mai fac o încercare, poate vă aduc pe drumul cel bun. Domnul Dorel a pomenit de un extraterestru. Concentrați-vă. Priviți-mă cu luare aminte. Mi s-a spus că am un profil caracteristic.
DOREL Ne-am pricopsit. Noi pitici, el omulețul verde. Să ne fie de învățătură fraților. Când vine vorba de bani, creierul nostru nu-i mai breaz decât al peștelui ce sare pe râmă.
ARGHIR În ce postură ridicolă ne-ai pus. Vei plăti!
MILIONARUL Să dau cărțile pe față, până nu mănânc bătaie dintr-o regretagilă eroare. Eu sunt elevul care acuma cinsprăzece ani s-a angajat la fierăria dumitale, domnule Arghir, să câștige și el un ban de buzunar pe timpul vacanței... Nici acum nu mă recunoașteți?!
FLONCEA Grea problemă ne-ai pus. Irezolvabilă. Că în fiecare vară ne suplimentăm forța de muncă. Chiar și cu câte trei ucenici. În anii foarte buni. De excepție.
DOREL Verile fiind sezonul de vârf al cailor.
ARGHIR Parcă!.. Bată-te să te bată...Tu ești...Îmi scapă numele...Uită-te domnule cum au trecut cinsprăzece ani...
FLONCEA Pentru unii fără nici un folos.
ARGHIR Pe vremea aceia... erai mai tânăr!
MILIONARUL Mai tânăr și naiv. Credeam că oamenii sunt buni. Dacă le spui că ți-e frică de ceva, ei sar să te apere de lucrul acela.
ARGHIR Doar nu-i fi?... Incidentul acela regretabil.
MILIONARUL Tocmai eu sunt. V-am zis că nu suport întunericul nici măcar zece minute. Dorm cu lumina aprinsă.Cum dau de el, mă apucă frisoanele. Darămi-te să stau închis, de unul singur, o noapte întreagă în pivnița asta?!
ARGHIR Nici acum, după cinsprăzece ani nu ne crezi?! Să-ți repet. Te-am trimis după o găleată de cărbuni. Bun. Apuci găleata, nu asta, că am schimbat-o, cum la cea veche, pe care ai folosit-o tu, i-sa rupt fundul, deschizi chepeneagul, cobori scara...și tocmai în momentul acela auzim: Foc! Foc ! Foc! Adică ce era? Frizeria lui Boacă de peste drum. De tulburați ce eram, eu am ieșit afară cu o chitanță în mână, Floncea cu potcoava în clește... iar tu Dorel?
DOREL Eu... ce aveam oare în mână?! Gata, mi-amintesc. Voiam să mă spăl. Săpunul!
ARGHIR Ei, vezi? Au venit pompierii, orașul întreg s-a adunat ca la circ, tămbălău mare, am uitat cu totul de tine.
MILIONARUL Ați trântit peste mine chepeneagul intenționat. Știind bine că nu suport întunericul. O noapte întreagă! Mă mir că nu m-am dereglat complect.
ARGHIR Care a fost cu ideia să-l închideți aici?...
FLONCEA La ce meserie plină de funingine avem, este chiar indicată câte o poznă... nevinovată în fond... că doar nu l-am lăsat, doamne iartă-mă, îngropat în pământ. Cum devii bărbat? Dai piept cu ce-i mai de temut pentru tine.
ARGHIR De-atunci îi vezi pe toți oamenii pitici?
MILIONARUL De-atunci.
FLONCEA Nu-i așa de mare nebunia, dacă a făcut avere în America. Þara unde și cei mai sănătoși la cap, greu răzbesc.
ARGHIR Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. Domnule milionar, suntem gata să te servim și în sensul ăsta. Ai stat închis o noapte întreagă, Floncea, drept pedeapsă va sta... o săptămână... de la A la Z!
MILIONARUL Credeți că revin după cincisprăzece ani pentru răzbunare?!
ARGHIR Domnule milionar, suntem toți trei oameni dintr-o bucată. Spune-ne pe șleau. Ce dorești?
MILIONARUL Atunci... în noaptea aceia... răscrucea vieții mele pot zice... a ieșit chiar din peretele ăsta, un pitic... care a stat să-mi țină de urât până către dimineață când domnul Floncea și-a făcut primul apariția la fierărie și m-a eliberat.
ARGHIR Frumos din partea piticului.
MILIONARUL Tocmai era în drum către rădăcina unui anumit copac... să-i fiarbă din ea un ceai mamei lui... care era bolnavă... când m-a auzit plângând... că ei, piticii, detectează până și tropăitul piciorușelor de furnică. Gândindu-mă ce problemă urgentă are, l-am asigurat că mă descurc și de unul singur în întuneric, să-și vadă de drumul lui către rădăcină, dar mi-a replicat: Noi piticii, avem un adevărat cult pentru oamenii de suprafață. Te implor, lasă-mă să stau cu tine că altfel, apăsat de vinovăție și inutilitate, îmi pun ștreangul în gât... Aveam de ales? L-am lăsat.
ARGHIR Bine ai făcut. Însă ce legătură avem noi cu toate ăstea?!
MILIONARUL Stăteam de vorbă cu el... și curios lucru... cum sunt un om cu picioarele pe pământ... dar în momentele acelea... pe nesimțite... întunericul pivniței și-a schimbat înfățișarea. Din motiv de groază, a devenit prietenos, zâmbitor, blândețea în persoană... și numai ce m-am trezit că-l invidiez pe pitic pentru fericirea lui de-a hălădui prin nesfârșitele tuneluri ale pământului, pline de noaptea aceia caldă, ocrotitoare. Într-un cuvânt, jinduiam la statutul de pitic. Dar ce mi-am zis, oftând? Dacă pentru simplul motiv că nu îl lași să te ajute, este în stare să-și pună ștreangul în gât, atunci, odată ajuns tovarășul lui, cine știe, mă proclamă zeul lumii subpământene și-i fac praf tradițiile, ierarhiile. O adevărată crimă.
ARGHIR Ai dreptate. Cu ce te putem ajuta?
MILIONARUL Chiar și când îmi era mai greu în America, nu trecea seara, să nu mă gândesc la pitic. Oare a ajuns în timp util cu rădăcina la maică-sa?
ARGHIR Dar...n-a specificat în ce stare a lăsat-o? Gravă...ori numai așa... o indispoziție de moment?
MILIONARUL N-am avut curajul să-l întreb.
ARGHIR Noi cu ce te putem ajuta?
MILIONARUL Rămâneți peste noapte aici. Cum are auzul foarte fin, imposibil să nu vă contacteze. Întrebați-l doar atât: Cum se simte maică-ta?... Îmi faceți serviciul ăsta?
ARGHIR De ce nu?... Însă... domnule milionar.... ai avut și dumneata adineaori niște frisoane... este greu întunericul ăsta din pivniță, mai greu decât cel al nopții de afară.
FLONCEA Peste greutatea întunericului, pune la socoteală frigul, umezeala.
DOREL N-avem aici, grup social.
FLONCEA Cele mai detestabile condiții cu putință.
ARGHIR Asta n-ar fi nimic, treacă meargă, din altă parte ne paște pericolul major... Dacă ne vrăjește și pe noi întunericul?!
FLONCEA Cum suntem niște firi slabe, impresionabile... parcă mă văd... fugind prin tuneluri, cu poliția pe urmele mele, să mă scoată afară.
DOREL Cu infirmierii.
FLONCEA Vai de capul nostru, ajungem la balamuc.
DOREL De râsul lumii. Se vor minuna: Ce streche i-a lovit pe cei trei de se cred cârtițe ? Se feresc de lumină ca dracul de tămâie?!
ARGHIR Băieții au dreptate. Nu te joci cu tentația întunericului. Cine știe dacă-i facem față?
MILIONARUL Am înțeles. Domnule Arghir, fă un deviz cu toate riscurile ridicate de către domnii Floncea și Dorel. Evaluează-le. Tradu-le în bani.
ARGHIR Ce ziceți? Îl ajutăm ori nu?
FLONCEA Oameni suntem.
DOREL Pe mine unul, m-a impresionat piticul. Sunt curios să-l cunosc.
ARGHIR Dar dacă întreabă de dumneata?
MILIONARUL Dacă întreabă de mine? Asigurați-l că sunt bine.
ARGHIR Și unde ești? Aici ori departe?
MILIONARUL Departe.
ARGHIR Cât de departe?
MILIONARUL Ajunge atât. Nu intra în detalii.
ARGHIR Am înțeles. Discreție totală. Fii pe pace că-ți rezolvăm problema asta de conștiință în cel mai diplomatic mod .
FLONCEA Spune-ne sincer. Pentru marea întâlnire cu piticul dumitale, ne-ai întins nada cu echipamentul ăsta ?
DOREL Ce și crezi! Să se simtă în largul lui. Că are de-a face cu alți pitici.
MILIONARUL Ma-ți desconspirat!
ARGHIR Vedeți voi... ce înseamnă un mare om de afaceri... gândește cu două, trei mișcări înainte. Felicitări domnule milionar. Du-te liniștit la hotel.
MILIONARUL Mă duc. Dimineață la prima oră sunt aici. Succes.

Urcă scara și iese prin chepeneag.

FLONCEA Tu chiar vrei să ne ții toată noaptea în văgăuna asta?!
DOREL Să păzim grămada de cărbuni?
ARGHIR Americanii ăștia... sunt niște tipicari. Caută nod în papură. Dacă vine și ne controlează? Merită să riscăm? Ce-i o noapte? Trece în cât ai pocni din degete dacă ești cu gândul în altă parte.
FLONCEA Cu gândul la ce?
ARGHIR Cu gândul la buzunarul americanului. Îl ard de nu se vede.
DOREL Așa da, mai vii de-acasă.
ARGHIR O sută pentru frig, o sută pentru lipsa condițiilor igenice...și cât?... cât?...pentru întunericul fermecat?!
FLONCEA Zi tu.
ARGHIR Cinci sute!
DOREL E prea de tot!
ARGHIR După viziunea lui, este pielea noastră în joc. Riscăm să ne îndrăgostim de întuneric. Nu valorăm atâta? Cinci sute?!
FLONCEA Unde-l poate duce banul pe om! Tapează-mă din cap până în picioare cu hârtii de-un milion și nu-mi mai trebuie costum de scafandru, tub de oxigen, să ajung pe fundul oceanului, dacă acolo-ți convine să mă trimiți!



_ _ _




Tabloul III




Lumina dimineții. Cei trei stau în fierărie cu câte o cafea în față. Nedormiți. Cască. Floncea și Dorel în costumele de pitici. Dar și-au desprins bărbile albe. Arghir, cu pixul în mână, face niște calcule pe o foaie, apoi le trece într-o factură fiscală.


FLONCEA Ce?! Îi dai milionarului factură? Doar nu vrei să afle Doboș de la fisc cum l-am îmbrobodit?!
ARGHIR Așa mă știi? Factura asta-i de pe vremea lui Pazvante chioru. Tata cu chichițele lui de-a păstra și capetele de ață. Bine zicea: Te și miri când îți prinde bine un lucru de aruncat.
FLONCEA N-am sărit oare calul cu ăia cinci sute?
DOREL Tu ai o obsesie. L-ai auzit cum s-a exprimat: Fraților, nu mă interesează cât costă, important este să-mi liniștesc cugetul că a ajuns la timp cu rădăcina .
ARGHIR Voi nu vă băgați în discuție. Mi-am făcut deja tactica cum să-l abordez.
DOREL Eventual... niște mici complectări... că doar și noi am fost martori...
ARGHIR Uite-l că vine.
FLONCEA Doamne ajută!

Milionarul intră în fierărie.

MILIONARUL Bună dimineața domnilor. N-am închis ochii toată noaptea. Să fi avut piticul ceva puteri hipnotice ? Cum de n-am scăpat în toți acești ani de el? Noapte de noapte, cuțit în rană mă durea bunătatea lui nemaipomenită, dusă până peste simțul instinctului de conservare. Că am uitat să vă amintesc următorul pasaj din conversația noastră: - Piticule, piticule, n-am nici un prieten în lumea de deasupra. Sunt singur. Toți colegii mei de liceu s-au risipit pe la mare, pe la munte, prin străinătate. Numai mama n-a avut bani. - Lasă-mă atunci să-ți fiu eu prieten! Vin cu tine în lumea solară! - Vei orbi dacă ieși brusc afară. - Și mai mult decât atât. În zece minute iese fum din mine. Ard! Dar nu este nici un necaz. Dimpotrivă. Sacrificiul mă va face fericit. Mi-am îndeplinit menirea!... M-am tulburat foarte tare, auzindu-l ce vorbește... - Ce menire?!... și aici, piticul și-a pus capul în piept... și numai ce am văzut, nici eu nu știu cum, în întunericul acela cu caracteristici deosebite, strălucindu-i două lacrimi pe obraji !... Voi ce credeți că este la mijloc?
ARGHIR La mintea cocoșului. Dumneata ne-ai informat că îi vede pe oamenii de suprafață ca pe niște zei.
DOREL Mai pe șleau spus. El crede că raiul este la suprafață. Iar noi, amărâții, pe care-i bate lumina până le iese și pe nas și pe urechi, credem că raiul este al milionarilor.
ARGHIR Iar milionarii închid cercul. Paradisul este al piticilor!
FLONCEA Am altă ipoteză. Dacă piticii sunt o ramură umană, care din cauza unei nenorociri, a recurs la acestă retragere în catacombe?!
MILIONARUL Ai pus punctul pe i! Felicitări. Dar ce anume?
FLONCEA De unde să știu eu? Un biet fierar, cu nevastă și doi copii, care abia își duce traiul de pe o zi pe alta.
MILIONARUL Ai o gândire sănătoasă domnule Floncea. Ești pe drumul cel bun. ...Haide-ți acum, vorba aceia, să nu uităm pentru ce-am venit. L-ați... întâlnit?!
ARGHIR De câte ori trebuie să-ți repet domnule milionar, că suntem niște oameni serioși care promit doar lucruri realizabile?...Am vorbit cu el, dacă asta te interesează!
MILIONARUL Piticul meu! ... Trăiește?! Voi vă bateți joc de mine. Trăiește?!
ARGHIR Nu numai atât. Este bine și sănătos!
FLONCEA Plin de optimism. Dornic de-a ne sări și nouă în ajutor.
MILIONARUL Mi-ați luat o piatră de pe inimă. Bietul de el... cum să-i spui că are grave probleme psihice? Și-a schimbat căciulița?... ori tot cu aia roșie-i pe cap?
ARGHIR Nu știm, că nu l-am văzut.
MILIONARUL Adică... ce vrei să zici? N-a scos piatra din perete? Nu l-ați văzut cum ar fi stat într-o fereastră?
ARGHIR Am conversat doar cu el. S-a scuzat. Fraților, și de data asta sunt grăbit! În drum către rădăcină.
FLONCEA N-a uitat însă, cum îi stă în caracter, să ne întrebe: Vă pot ajuta cu ceva?
DOREL Nu,nu,nu! am strigat toți trei într-un glas. Du-te liniștit, vezi-ți de-ale tale.
ARGHIR Și... și... l-am mai întrebat... Indispoziția mamei tale, este de moment ori ceva grav?
FLONCEA Acolo... ne-a răspuns el... o simplă migrenă. Te-ai liniștit acuma domnule milionar? Ești împăcat?
MILIONARUL Dimpotrivă. Vă bateți joc de mine. Mă jigniți. Un leu nu vedeți de la mine!
FLONCEA Iar începe.
DOREL Stați așa. Știți de ce se simte jignit? Că nu a întrebat de el.
ARGHIR Asta-i supărarea domnule milionar?
MILIONARUL Am petrecut cu piticul o noapte unică. O noapte fermecată! Mi-a răsturnat toate valorile în care credeam.
ARGHIR Noi am vrut în primul și în primul rând să-ți aducem vestea ce-a bună, pentru problema care te-a chinuit noapte de noapte în anii aceștia: Problema rădăcinii. Ai răbdare, că acuma vine partea cea mai interesantă.
FLONCEA Apoi, numai ce l-am auzit strigând: Dar prietenul meu de cruce, l-a care i-am ținut de urât o noapte întreagă, ce face? Mi-e dor de el.
MILIONARUL Așa m-a caracterizat? Prieten de cruce?
FLONCEA Da.
MILIONARUL Nu înțelegeți voi ce adânc a vorbit. Și?
ARGHIR Apoi s-a năpustit peste noi cu cu sufletul la gură: Unde ești, cum o duci, când vii să-l mai întâlnești?
MILIONARUL Am mari responsabilități. Mii de oameni depind de mine. Așa a întrebat? Când vin să-l mai văd ?... Să termin divorțul prima dată.
FLONCEA Sunteți în divorț?
MILIONARUL Ce treabă ai domnule Floncea cu viața mea personală?! Nu se face așa ceva.
ARGHIR Ca o leliță de la țară este Floncea. Noi, ne știți doar, de aci ați plecat, suntem toleranți, curiozitatea este pentru unii o boală, mai închidem ochii la oamenii ăștia, limbuți și aplecați peste tine. Nu-i băgăm în seamă.
MILIONARUL Educă-te domnule Floncea, poate te-apleci peste un om care crede că vrei palme!
Râd cu toții.
MILIONARUL Odată și odată voi face pasul ăsta. Un vis atât de modest și de realizabil...Vă mulțumesc dragii mei.
ARGHIR N-ai pentru ce.

Arghir îi întinde factura. Milionarul își aruncă fugitiv privirea peste ea și-o aruncă neglijent pe masă.

MILIONARUL Este O.K. De cruciuliță n-a pomenit nimic?
ARGHIR Sincer să fiu, sunt cam tare de urechi și cum vorbea prin perete îl auzeam înfundat.
DOREL Eu chiar am vrut să-l întreb. Despre ce cruciuliță este vorba, dar cum se grăbea, m-am lăsat păgubaș.
MILIONARUL Inocent, inocent, dar a știu să mă șantajeze.
ARGHIR Prea mult spus: Șantaj. Probabil nu și-a dat seama.
MILIONARUL Crezi?
ARGHIR Bag mâna în foc.
MILIONARUL Cum ai zis. Probabil nu și-a dat seama. Atunci putem să-i zicem : Un fel de șantaj făcut de către subconștientul lui. Domnule Floncea. Domnule Dorel. Voi ce părere aveți?
FLONCEA Treabă delicată. Ne depășește.
MILIONARUL Înseamnă că în secret își dorește să-i fiu tovarăș de subteran. Altfel nu mi-o cerea.
ARGHIR Cruciulița?
MILIONARUL Cadou de la mama.Când am reușit la liceu.
FLONCEA Dar ce l-a apucat să ți-o ceară?
MILIONARUL Către dimineață, când lumina a început să pătrundă printre scândurile chepeneagului, s-a întristat că n-o să ne mai întâlnim în viața asta. Îți jur, i-am replicat, te voi căuta. - Nu te cred. - Ba da. Crede-mă. - Nu te cred. - Vrei o dovadă? ... - Da! Vreau o dovadă! - Poftim! Obiectul la care țin cel mai mult. Pune-ți-l la gât. Să nu-l pierzi. Mă voi reântoarce după el!
ARGHIR Noi te-am ajutat cât am putut... Dacă ești de acord cu factura ne-o plătești în forma actuală... dacă ți se pare exagerată... stăm la negocieri până ajungem la suma convenabilă ambelor părți... și cu asta... colaborarea noastră ia sfârșit... mai încolo n-avem ce căuta... e problema dumitale pur personală...
MILIONARUL Nu-i cinstit. Mă părăsiți tocmai la mijlocul drumului. Trebuie să-mi recuperez lănțișorul cu cruciuliță.
ARGHIR Doar nu crezi că ni-l dă nouă. Niște străini.
MILIONARUL Ziceți-i că sunt foarte ocupat... mii de oameni depind de mine... nu mă pot dezlipi de ei... ziceți-i și de divorț.Cum scap de aspiratorul de bani, că asta este nevastă-mea, un aspirator de bani!!!... iertați-mă, am ridicat vocea... nu se poate, vrea să mă lase în fundul gol!...umblă să mă scoată iresponsabil, de ce , de ce vă zic toate acestera, ștergeți-le!... Îmi chinui piticul cu prostii.
FLONCEA Orice i-am zice, vorba lui Arghir, nu ne crede. Propun un compromis. Rămânem cu toții peste noapte aici. Dacă vedem că întunericul începe să te prindă în mrejnele lui, una două, te înșfăcăm și afară cu tine!
MILIONARUL Nu, nu, nu!...Mi-e frică. O frică irațională să-l mai întâlnesc.
ARGHIR Atunci lasă-te păgubaș.
MILIONARUL Cuvântul este cuvânt. Spuneți-i... ceva extrem... că ...am căzut la pat. Ultima mea dorință. Lănțișorul.
ARGHIR Îți dai seama în ce situație penibilă ne pui? Oameni serioși, cocoșați sub o minciună gogonată ?
MILIONARUL Zi-mi o sumă. Nu te mai complica cu facturi. În momentul ăsta bag mâna în buzunar și scot banii! Cât?
ARGHIR Zece mii.
FLONCEA Dă-o în măsa de treabă! Fii și tu rezonabil.
DOREL Nesătulului i-se i-a darul.
ARGHIR Eu sunt șeful. Eu hotărăsc. Nu-i convine, adio lănțișor.
MILIONARUL Zece mii ai zis, zece mii rămâne. Ne vedem mâine dimineață. Succes!

Milionarul iese grăbit din fierărie.


ARGHIR V-a plăcut ce tare am jucat?
DOREL Dar unde-s banii? Era vorba că ți-i dă pe loc.
ARGHIR La cât de tulburat era, nu l-ați văzut cum s-a îndreptat să iasă în stradă prin chepeneag ?! N-aveți grijă, mâine dimineață-i zic. Până aici ți-a fost domnule milionar. Banii jos și ochii la ușă!
FLONCEA Așa da.
DOREL Mi-e că și mâine ne prostește cu cine știe ce chichiță. Mai știi?!... Poate aflăm că piticul îi este dator cu cine știe ce sumă... și dacă vrem partea noastră... trebuie prima dată să recuperăm de la el banii milionarului!
FLONCEA Vom ajunge de râsul curcilor!
ARGHIR Încă n-am ajuns...dar știți cum putem ajunge? Dacă pornim în căutarea piticului cu șepculiță roșie! ....



_ _ _

Tabloul IV



Este noapte . Prin ferestra fierăriei strălucește o lună plină. Cei trei dorm înveliți în pături. Arghir întins pe masa iar ceilalți doi, ghemuiți pe scaune. Se aud niște ciocănituri energice în ușă. Cei trei se trezesc cu greu.


ARGHIR V-am zis? S-a adeverit? Vine în control!
DOREL Ce și crezi. Americanii ăștia cu studiile lor. Ora cinci, punctul cel mai critic al stării de veghe. Uitați-vă și voi la ceas.
FLONCEA Nu mai bate domnule milionar că trezești târgul! Te-am auzit!
ARGHIR Imediat, domnule milionar. Imediat. Doamne iartă-mă ce-nseamnă nebunii!

Arghir aprinde lumina, merge la ușă și o deschide. Milionarul năvălește
în fierărie.

MILIONARUL Voi n-ați auzit elicopterul?! A venit să mă ducă! Gata cu ezitările. Acum ori niciodată ! Haideți!
ARGHIR Unde?
MILIONARUL În pivniță!

Milionarul nu mai are răbdare . Deschide chepeneagul și coboară pe scară în pivniță. Se aude cum strigă. - Piticuleee! Piticuleee!... Eu sunt! Prietenul tău...Deschide!... Bate cu pumnii în perete. Apoi bătăile se întețesc, metalice.

ARGHIR Bate cu un drug de fier ! După el!

Cei trei coboară și ei prin chepeneag, în șir, pe scară, în pivniță. De data asta sunt echipați cu lanterne. Scena se mută în pivniță, la lumina lanternelor. Milionarul bate de zor cu drugul de fier în perete.

MILIONARUL Asta-i piatra de care am pomenit!
ARGHIR Te implor domnule milionar. Fii rezonabil. Îl sperii. Momentan are ceva treabă. Am rămas înțeleși că ne întâlnim la șase fix. Uită-te la ceas.

Milionarul continuă să bată netulburat cu drugul în perete.

ARGHIR Uită-te la ceas. Cât este?
DOREL Cinci, domnule milionar. Este numai cinci! Avem vreme de-o cafea.
FLONCEA Și de două. Sunt curios. Cum este în America? Povestește-ne.
ARGHIR Uită-te la ceas. Cât este?
MILIONARUL Degeaba, domnule Arghir. Nu mai am timp. Voi n-ați auzit elicopterul? A venit după mine.

Cu o ultimă lovitură de drug, piatra din zidul pivniței se desprinde și cade în partea cealaltă. Milionarul îi ia lui Arghir lanterna din mână și se strecoară prin spărtură. Odată ajuns dincolo, își ițește capul prin spărtură.

ARGHIR Să discutăm la rece. Logic. Cine a venit?
MILIONARUL Soția mea! Aspiratorul!

Milionarul se pierde în întunericul de dincolo strigând tot mai îndepărtat: Piticuleee...piticuleee...eu suuut....

FLONCEA Am presimțit că lucrurile degenerează.
DOREL Vina ta Arghire!
ARGHIR De ce a mea?!
DOREL Ce-ai zis? Nu vă băgați!... După mine, îi puneam piciorul în prag: Nici o altă noapte! Nici un lănțișor! Să fii sănătos!
ARGHIR Dar ochii v-au sclipit când am propus zece mii?... Haide-ți după el!
FLONCEA Unde după el?! Unde?! Ce-i dincolo? Mai bine îl strigăm. Cu toții odată. Haideți.
Strigă toți trei: Domnuleee milionar!... Domnuleee!...

Așteaptă un răspuns. Nimic.

ARGHIR Haide-ți după el!
DOREL Unul trebuie să steie aici. Cine știe ce-i dincolo?! Vă rătăciți. Nu veniți în trei ceasuri, dau alarma. Vă căutăm!

Floncea își vâră lanterna aprinsă prin spărtură.

FLONCEA Pare o grotă... nu-i văd pereții... parcă s-a moleșit lanterna asta... ce are?... da, e călduț, plăcut. Și durerea din degetul pe care mi l-am lovit alaltăieri, nu mai zvâcnește. S-a retras. Ce întuneric plăcut. Calmant. Ce are lanterna asta?!

Își scoate mâna cu lanterna din spărtura peretelui și își verifică lanterna luminând colțurile pivniței.

FLONCEA Merge. Luminează!

Nerăbdător, Arghir își vâră și el lanterna prin spărtură.

ARGHIR Ce Dumnezeu?!... Doamne iartă-mă! Măi Floncea, și lanterna mea bate la un metru numai, ca printr-o ninsoare, cum ar ninge cu fulgi de întuneric. Până la un metru!

Își scoate mâna și și-o pipăie cu cealaltă.

DOREL Ce-ai pățit?!
ARGHIR Parcă ninge cu fulgi de întuneric, dar nici un fulg negru pe mâna mea. Ce poate fi dincolo?! ( Își vâră capul prin spărtură) Tăceți.... L-aud. Pe milionar. Ori pe altcineva?! Aud glasuri. Ce se aude?! Se întrezăresc niște luminițe. Vin către noi. Fraților, să fim tari! Vin niște luminițe către noi!
FLONCEA Fraților!
DOREL Fraților! Haideți afară! Avem familii, copii de crescut!
ARGHIR Eu am rate de plătit!

Cei trei se reped la scară și urcă în fierărie. Închid chepeneagul pivniței după ei.
Câteva momente de tăcere în pivnița cuprinsă de un întuneric total apoi spărtura din perete se luminează. Prin ea iese o mână cu un felinar. Apoi iese și capul unui pitic cu fes pe cap, cu barbă și mustăți albe. De dincolo de perete se aud aud vocile a doi pitici.

PITICUL Ce-i, ce-i, ce-i?!
O VOCE DIN SPATELE PITICULUI Ce-i, cei, cei?!
PITICUL Nimic. Frig.
ÎNCÃ O VOCE DIN SPATELE PITICULUI Frig.

Piticul se retrage. O altă mână cu lămpaș, un alt chip de pitic, își fac apariția prin spărtură.

PITICUL NOU APÃRUT Frig.
Ușa chepeneagului se întredeschide. Arghir întreabă: Domnule milionar? Te-ai întors?
PITICUL DIN SPÃRTURÃ Domnule milionar!
ARGHIR Cine-i ?!
PITICUL Cine-i ?
CELELALTE DOUÃ VOCI DE PITICIC: Cine-i, cine-i?

Ușa chepeneagului se deschide și Arghir coboară scara. Cum a coborât, ușa chepeneagului s-a închis imediat după el.

VOCEA LUI FLONCEA Dacă-i ceva, strigă-ne.
VOCEA LUI DOREL Suntem aici!

Arghir a coborât scara și se uită la piticul din spărtură.

ARGHIR E bătaie de joc. Pur și simplu o mare bătaie de joc. O mare ironie. Cinică. Nu numai că au bani, dar și dreptatea este întotdeauna de partea milionarilor. Poftim domnule, un pitic! Ați auzit? ( Îl luminează cu lanterna) Lucrurile se complică. N-are lănțișor. O fi altul. ( Îl privește ironic.) Unde ți-e vizitatorul? Marele milionar?

Piticul nu reacționează. Îl privește liniștit din spărtură pe Arghir.

ARGHIR Să fiu mai explicit.Omul cu cruciulița.
PITICUL N-avem om cu cruciuliță.
ARGHIR Dar ce aveți?
PITICUL Avem un leu, o roată, un porumbel alb și panglici.
ARGHIR Ce roată? De bicicletă?
PITICUL De bicicletă.
ARGHIR Un porumbel alb.

Arghir se așează comod pe grămada de cărbuni din colțul pivniței. Strigă:

Doreeel, Flonceeea! Coborâți. Nu-i nici un pericol.

Chepeneagul se deschide și cei doi coboară prudenți scara. Îl văd pe piticul imperturbabil ce stă în spărtură.

DOREL Bună.
FLONCEA Bună.
PITICII CARE NU SE VÃD: Bună! Bună! Veniți cu noi!
ARGHIR Mai sunt doi în spate.
DOREL Ce anume?
ARGHIR Încă doi pitici. Câte unul pentru fiecare din noi. Au un leu, o roată, un porumbel alb… Vă amintiți? Ce-am visat noi, după plecarea circului.
DOREL Uiți așa ceva?
FLONCEA Tu Arghire, te faci dresor de lei. Dorel, exchibiții pe roata de bicicletă. Eu, scot porumbei din mânecă. Și panglici.

Piticul îl privește senin.

PITICUL V-am așteptat.
ARGHIR Noi am uitat cu totul de circ. Cum se numește piesa? Visul unei nopți de vară.
FLONCEA Noaptea în care n-am închis ochii.
DOREL Am stat pe o bancă în parc. Ce lună nemaipomenită peste aleei. Cât un sens giratoriu galben.
ARGHIR Și întunericul. Semăna cu cel al milionarului. Cald, îmbietor, totul va fi bine...
DOREL Atunci am fost cel mai aproape de un vis.
FLONCEA Săteam lână el ca lângă o barcă. Puneai mâna pe barcă, o simțeai cum se clatină legănată de valuri.
ARGHIR Cine a avut curajul să pășească primul? Ziceți voi.
DOREL Hai să ne lăudăm singuri, dacă nu ne laudă alții. Omul de afaceri!
ARGHIR Ne-am urcat în vis.
FLONCEA Aveam porumbelul, leul, roata.
ARGHIR Mă îngheța leul. O gură, că-mi puteam băga capul în ea.
DOREL Păi, nu ăsta era unul din numerele tale?
ARGHIR Pune-te în locul meu. M-am calmat când m-a lins pe mână. Ca o pisică.
DOREL Dar s-a luminat de ziuă.
ARGHIR S-a luminat de ziuă și mama a venit pe alee, plângând. Murise tata.
FLONCEA V-ați mai gândit la noaptea aceea?
ARGHIR Nu. Mă speria. Totul a fost prea real.
DOREL Nici eu.
Arghir râde. Îl întreeabă pe pitic: Ne-ați așteptat?
PITICUL Da.
ARGHIR Pentru ce?
PITICUL Să veniți. Ați uitat de noi. De leu, de porumbel, de roată. Când veniți să le vedeți?
VOCEA CELUILALT PITIC Doamnelor și domnilor!
AL TREIELEA PITIC Marele dresor! Marele scamator!
FLONCEA Marele echilibrist!
PITICUL Când veniți?
ARGHIR Răbdareee! Un pic de răbdare.

Arghir, Dorel și Floncea, țin o mică ședință în șoaptă. Edificați, se întorc spre piticul din spărtură.

ARGHIR Ne cerem iertare de la voi, când trăiești în lumină, uiți de bietele tale amintiri rămase în întuneric. Ne iertați.
PITICUL Numai atîta? Ne dăm viețile pentru voi. Iertați-ne.
ARGHIR Pentru ce?!
PITICUL Pentru că vă salvăm.
DOREL Suntem nerăbdători să vedem circul. Dar avem o mare problemă. Nu-l putem vedea până nu iese afară omul cu cruciuliță.
ARGHIR Căutați-l. Porniți în căutarea omului cu cruciuliță! La drum!
Cei trei pitici exclamă și ei: La drum! La drum! Îl aducem pe omul cu cruciuliță! Dispar.

Dorel vine și își vâră capul prin spărtură.

DOREL S-au dus... Unde s-au dus?!
ARGHIR Chiar te interesază? Ce-i important pentru noi?
FLONCEA Milionarul!
ARGHIR Vedeți. El este important. Vine, ne semnează cecul și treaba lui mai departe, steie toată viața în întunericul fermecat cu prietenul lui, nu ne interesează.
DOREL M-apucă duioșia. Cum am uitat de circ? Ce planuri ne-am făcut în noaptea aceea. Câți bani câștigăm. Cum îi împărțim la toată strada. Babei Safta
îi tragem curent electric. Lui moș Dică, îi cumpărăm cărucior nou.
ARGHIR Dar la părinții noștri? Mașini. La restul străzii, motociclete!

... Milionarul apare în spărtură.

MILIONARUL Domnule Arghir, am uitat cu totul de lucrurile ăstea pământene. Știu, mi-am amintit, contractul, cecul. Þine-ți minte. Ori, uitați definitiv. Sub nici un motiv, nu vreau să mai fiu deranjat. Mă înțelegeți? Este cel mai bun lucru care i-se poate întâmpla unui om. Întunericul minunat, nu am cuvinte să vi-l descriu.
DOREL Domnule milionar, eu unul, dacă nu aș avea copii, nevasta ca nevastă... aș ezita?
MILIONARUL Aveți responsabilități, nu se discută. Dar și eu, pot zice cu mâna pe inimă, mi-am făcut datoria față de societate. Cu vârf și îndesat. Este vremea să mă retrag. Și nu mi-am ales o plajă, nu mi-am cumpărat o insulă, mi-am ales întunericul prietenului meu de cruce. Cine ce treabă are cu mine?
FLONCEA Asta așa-i!
DOREL V-ați făcut datoria față de societate.
MILIONARUL N-am avut vreme de sentimente frumoase. De sentimente alese. Nimeni să nu mă deranjeze!
FLONCEA Când ai familie, tragi în jug. Aspiratorul de timp!
MILIONARUL Aspiratorul de bani.
ARGHIR Și noi, vă cerem scuze că v-am deranjat, doar știți în ce lume ingrată trăim. Greu am luat hotărârea să-i trimitem pe cei trei pitici după dumneata.
DOREL Îl deranjăm, am zis!
FLONCEA Facem o adevărată crimă cu deranjul ăsta.
MILIONARUL Să nu aud de crimă, de deranj și scuze. Piticii ăștia! Domnilor, era cât pe ce să-i iau la bătaie! Când au dat peste mine, o jumătate de ceas au ținu-to cu iertările că mă deranjează, că trebuie să-mi transmită ceva. Vă iert, ziceți repede! Nu-s proști. Deloc. - Domnule cu cruciulița, putem să vă agresăm cu o rugăminte? Puteți. - Este o agresiune mare. - Nu mă interesează cât de mare. - Este mare, mare, mare... Am luat-o din aproape în aproape, cu mărimea agresiunii, până când am ajuns la o agresiune mare cât Universul... Norocul meu, mi-am amintit de voi, și de lucrurile ce-i leagă pe oameni unii de alți, să nu se rostogolească în vid. Banii. Contractele. Semnăturile, angajamentele.

Milionarul scoate de la buzunarul de la piept un carnet de cecuri. Își scoate stiloul.

MILIONARUL Voi fi generos domnilor. Pentru a nu mai fi găsit. Mă înțelegeți?
ARGHIR Și încă cum. Vă înțelegem deplin... Când ajungi pe insula ta, tragi perdeaua.

Milionarul vrea să complecteze cecul.

FLONCEA Domnule milionar, am o superstiție. Nu se explică superstițiile. Le ai, bine, nu le ai, înseamnă mai multă libertate de mișcare.
DOREL Ce superstiție ai, măi Floncea?!
FLONCEA Ne alegem fiecare cu o grămadă de bani. Așa-i?
ARGHIR Marele ghicitor!
FLONCEA Lăsăm hârtiile la o parte. Ce fac oamenii la încheierea unui târg, nu-i zic contract? Ce fac?
DOREL Își dau mâna.
FLONCEA Da, își dau mâna. Și mai ce?
ARGHIR Stau la o masă, ciocnesc câte un păhărel și își urează mult noroc, să se bucure fiecare parte de tranzacție. Cer prea mult, domnule milionar?
DOREL Dacă dânsul dorește să păstreze tradiția, foarte bine. Ieșim cu toții deasupra în fierărie, chiar bine, s-a luminat de ziuă, și ce să ne ascundem după degete, nimic nu merge mai bine după toate emoțiile nopții, decât o înghițitură de tărie.
ARGHIR Vă dă omul un deget, îi luați toată mâna.
MILIONARUL De ce domnule Arghir? Bine zice domnul Floncea. Merităm cu toții un moment solemn.
FLONCEA Momentul solemn îl lăsăm la sfârșit. După ce negociem un pic.
ARGHIR Vorba națiunii noastre: Unde bați domnule Floncea?
FLONCEA Nu te supăra Arghire, aici nu mai este vorba de potcoave. Corect? Lucrurile s-au învălmășit, nu mai există contracte, există numai un cadou consistent, din partea domnului milionar. Îmi dați dreptate?
MILIONARUL Tuturor vă dau, m-apucă frisoanele, ce frig este aici, dincolo de întunericul de basm. Nu ne lungim cu vorba. Semnez cecul, dăm pe gât păhărelul, ne strângem mâinile, poză de grup și fiecare cu norocul lui!
Milionarut iese din spărtură. Automat locul îi este luat de piticul cu circul.
PITICUL Când mă sacrific?
ARGHIR Ai răbdare

Primul urcă pe scară Dorel. Îl urmează milionarul. Dorel deschide chepeneagul, iese. Iese și milionarul. Urcă și Arghir. Pe când să iasă prin chepeneag, se oprește și-i zice lui Floncea, care abia atunci a pus piciorul pe scară:

ARGHIR Tu stai aici cu piticul, să nu facă ceva.
FLONCEA Ce să facă?!
ARGHIR Mai știi?! Nu vrei, stau eu.
FLONCEA Bine, bine, rămân.
Floncea se așează pe grămada de cărbuni. Arghir a urcat și el în fierărie. Se aude vocea îngrijorată a lui Dorel prin chepeneag: Fumați domnule milionar?! Ce fumați?! Nu văd nici o țigară! Arghire, tu vezi ce fum îi iese pe gură?! Pe nări!
VOCEA LUI ARGHIR Pe urechi! Îi iese fum pe urechi!
DOREL Pe ochi! Doamne Tatăl Nostru!
VOCEA LUI ARGHR Hai repede cu el la întuneric!

Arghir coboară prin chepeneag ținându-l ca pe un sac, sub braț, pe milionar, care fumegă abundent. Ajunge jos cu el. Pivnița se umple rapid cu fum.
Chepeneagul se închide. Tușesc rău de tot, atât Arghir, cât și Floncea.

ARGHIR Hai sus la aer, ne sufocăm!

Arghir urcă scara. Bate în chepeneag.

ARGHIR Murim. Deschide!
VOCEA ULUI DOREL Dar intră lumina solară. Ni-l arde!
ARGHIR Este gata ars.
VOCEA LUI DOREL Nici o speranță?
ARGHIR Deschide, o să ne ai pe conștiință!

Chepeneagul se deschid. Cei doi urcă repede.

VOCEA LUI ARGHIR Lasă-l deschis, să se aerisească.

Se aud două palme răsunătoare.

VOCEA LUI DOREL Þi-a trebuit să stai la masă cu milionarul? Să bei aldămașul?! Te omor cu mâna mea!
VOCEA LUI ARGHIR Era prea frumos să fie adevărat. ca orice vis. Îți fuge de sub nas.

Încet încet se limpezește atmosfera din pivniță. Pe gămada de cărbuni se văd numai hainele milionarului și pantofii lui.

Piticul din spărtură zice: Te-ai sacrificat. Dar numai pe jumătate. De ce n-ai ars cu totul în lumină?! Din cauza ta, un om nu va avea înger.

Piticul se retrage și spărtura din zid dispare...

Din fierărie, se aude vocea babei Safta: Bună ziua domnule Arghir. Bună ziua domnule Floncea. Bună ziua domnule Dorel.
VOCEA LUI ARGHIR Dumneata, doamnă Safta ne mai lipseai.
VOCEA BABEI SAFTA Unde-i domnul Milionar?
VOCEA LUI ARGHIR De ce mă întrebi tocmai pe mine?!
VOCEA BABEI SAFTA La fierăria dumitale a zis că vine. Mi-a dat 100 de dolari. Oare nu are lei de-ai noștri, umblu eu femeie bătrână prin centru să-i schimb. Dar unde l-ați ascuns, că nu-l văd?
VOCEA LUI DOREL Unde să-l vezi dacă s-a dus?! A intrat, ne-a dat binețe și la drum, crezi că americanii au vreme de pierdut ca noi? Ce nație! Numai să stăm la taclale! Să visăm!

Se aude uruitul unui elicopter care se apropie.

VOCEA LUI ARGHIR Vedeți ce înseamnă iubirea adevărată? Vii cu elicopterul după bărbat. După tine Floncea, când bei la Vărsătoru, Măria vine fără elicopter, fără taxi.
VOCEA LUI FLONCEA Și încă ce mă bucur, că vine fără nimic. Fără o nuia în mână.
VOCEA LUI ARGHIR Ai scăpat domnule milionar. Fie-ți întunericul cum ți l-ai dorit, ușor și zglobiu!



SFÂRȘIT