Televizorul aruncă pofticios cu știri în pereții încăperii, molfăind imagini colorate impresionist de știriste cochete. Trântit pe canapea, El încercă să-și relaxeze mintea de preaplinul unei zile de birou. Ea fremătă tastele laptopului răsfoind frenetic pagini de internet.
- Poate ar fi bine să-i facem asigurare medicală ... la un moment dat se va îmbolnăvi.
- Aham, spuse El, apăsând butonul de volum al telecomenzii.
- Uite, au de toate incluse, se obligă să plătească intervenții chirurgicale și medicamente. Ar fi vorba de 10 Euro pe lună ... înseamnă 120 Euro pe an ... nu e chiar așa mult.

"Asistenta care a mutilat cei trei copii este pusă sub acuzare" - țipă televizorul cu un răgușit insistent.

Pereții sufrageriei se clatină sub lumina caldă când jaluzele încep să freamăte sub adierea caniculară a geamului întredeschis. Știrile se succed, asistenta este urmată de un incendiu, un accident fără victime pălește interesul. Telecomanda comută pe un serial: el are un anevrism, ea îl iubește, el rupe logodna.

- Ce spui? Îi facem asigurare medicală? repetă Ea.
- Chiar ai de gând să insiști cu prostia asta? Tu nu vezi că nu gândești? Tu ai asigurare medicală? Ai pe naiba ... și vrei să-i faci câinelui. Nu vezi că nu gândești. De fapt, tu nu gândești deloc.

Vântul trântește din nou jaluzele, iar câinele se sperie și se strecoară la Ea în poală. Ea privește cu tristețe spre televizor și privirea i se agață de trandafirii roșii și galbeni din vază. Poate ar fi interesant să aleagă trandafiri galbeni pentru aranjamentele florale. Și ciocolatiu pentru husele de scaun. Ar da bine.

Reclama cu mașina de spălat obligă din nou la schimbarea canalului. Un film românesc urlă cadru cu cadru.

- De ce îmi vorbești așa urât? oftează Ea.
- Nu ți-am vorbit urât, ți-am spus că nu gândești, șoptește El.
- M-ai făcut proastă.
- Nu! Þi-am spus că nu gândești înainte să vorbești.
- E același lucru.
- Mă duc sa mut mașina, încheie El fără să clipească.

El iese pe usă, Ea cu pași de gândac intră în bucătărie și se gândește că e mai bine să spele vasele acum, mâine dimineața nu va avea timp. Cu strășnicie aranjează fiecare vas la locul lui, apoi își confirmă că într-adevăr ciocolatiu ar merge, că vesela restaurantului e tot ciocolatie. Iar galbenul ar mai deschide atmosfera. Se apucă să strângă pernuțele din canapea, mototolite de corpul Lui, le așează una lângă alta, fără nicio cută.

E târziu, iar câinele deja adulmecă somnul în mijlocul patului din dormitor. El se trântește cu zgomot și ciufulește blana câinelui:
- Mai avem prezervative?
- Cred că da, dar nu știu unde sunt că le-am luat cu mine la Iași. Și cum eu nu sunt capabilă să gândesc ... nu stiu unde sunt.
- Ce-ai, mă? ridică El ochii întrebător.
- M-ai insultat.
- Te-am insultat, răsuflă El cu un zâmbet. Și ce trebuie să fac acum?
- Să-ți ceri scuze și să promiți că nu se mai repetă, conchide Ea.
- Bine, îmi cer scuze, dar nu promit. Nu sunt responsabil eu pentru ce-ți iese pe gură.

Ea se întoarce cu spatele. În niciun caz nu trebuie să pună trandafiri, nu se potrivesc decorului. Tot margarete.
Apoi exclamă:
- Consider că avem o relație de reciprocitate. Așa cum mă port eu cu tine să te porți și tu cu mine, nu crezi?
Oftatul Lui răsună în acompaniament cu gâfâitul sacadat al câinelui.
Ea continuă:
- Și ar trebui să-ți dea de gândit când observi că țipi la oameni fără motiv, doar pentru că nu ți-ai băut cafeaua de dimineață. Eu nu țip la tine, iar când țip am scuza de a fi femeie în acea perioadă a lunii.
- Ce mai scuză ... acum trei zile ai țipat la mine în mașină când ne întorceam de la nunta din Iași.
- N-am țipat, am spus ce aveam de spus clar și răspicat: pentru tine evenimentul ăsta nu este important.
- Când am spus eu că nu e important? ridică El sprâncenele.
- Când ai spus că dacă nu avem bani, anulăm totul.

Ea ascultă cum tăcerea se învârte în jurul patului, întreruptă de respirația sforăitoare a Lui. I s-a cam luat. I-ar fi plăcut trandafirii, dar nu se potrivesc. Dar poate că El nici măcar nu o va cere. Sau poate Ea va spune nu.

Coboară picioarele din pat, le îndeasă în papuci și cu aceiași pași de gândac își aprinde o țigară sub becul straveziu de la bucătărie.

Poate chiar Ea va spune NU.