FESTIVALUL „POVESTEA VORBEI” – a X a ediție
-început și sfârșit-

Plecăm din Constanța, eu și Ionuț Þucă, așa cum am stabilit: cu două ore întârziere. Zece, în loc de opt. Un Duster alb, murdar (de noroi), Ionuț (rar procurur cu umor) și io, recte Gagniuc. „Recte”, ce cuvânt urât! Pe Dealul Negru ne întâlnim cu Cornel Rodean, și mai negru. Era cu soția. Nu mergea la festival, ci la țară, dar n-a transmis celor invitați la Vâlcea toată indiferența lui, fiind implicat plenar în fenomenul epigramei cu tot cu revistă, regulament etc. Mâncăm mici mari. Mult fum. Pornim la drum. La intrarea în Râmnicu Vâlcea îl sun pe Nichi Ursei să-mi spună pe unde s-o luăm. „Știe Þucă!” A fost pentru prima dată când n-am avut încredere într-un procuror...Trebuia să ajungem, activitatea începea la 16.00. Am oprit și „ischitit” un trecător unde este hotelul „Panoramic”, fost al partidului. A strigat „Jos comuniștii!” Din mers, întrebăm o doamnă unde este hotelul. Era...chinezoaică. Ce caută chinezii în Vâlcea? Frână, într-o stație autobuz, unde era un grup compact. Din toți, tre’ să știe unul. N-o să credeți, dragi cititori, erau toți...surzi! Jur! Comunicau prin semne. Doamne, numai unor umoriști li se poate întâmpla! Văd un om mai acătări. Întreb de hotel. Se uită stânga-dreapta, moment de gândire, privire rătăcită, apoi...”O luați așa, așa, apoi așa și așa. Și-abia după aceea așa și iar așa....” Și-nc-odată tot așa. Întreb o doamnă, între două vârste (de 49 și 51 de ani) dacă-l cunoaște pe Nichi Ursei. „Nichi? A, Nichi! Ce om! Dacă mă întrebați unde este, el este pretutindeni!” „Doamnă, ne grăbim...” Acum, nu știu unde-i. Dacă vreți, vă pot spune câteva epigrame de-ale sale. Geniale!” Plecăm și-o lăsăm recitând. Întrebăm un al „n”-lea vâlcean de Muzeul de artă, acolo unde avea loc întrunirea. „Muzeul de artă? Nu știu domn’le, eu sunt tapițer”. După ce-am intrat și ieșit de trei ori din Vâlcea, nimerim, întâmplător, chiar la muzeu. După atâta umblătură năucă, îl iert pe amicul Þucă. Intrăm, lume multă și scaune puține. Dacă anul trecut doamna directoare pe cultură Elena Stoica s-a plâns de lipsa fondurilor, azi a deschis adunarea, scuzându-se de lipsa scaunelor. Mi-am amintit de tapițer...Am privit în sală și am văzut figuri cunoscute, necunoscute. Unii amici nici n-ar fi avut ce să caute într-un asemenea muzeu, că de unde atâta artă, alții ar fi trebuit să rămână, ca exponate. Nu dau exemple. Ia cuvântul președintele U.E.R., domnul George Corbu. Vorbește de 75 numere ale revistei „Epigrama”, de 25 de ani existență a Uniunii Epigramiștilor și 10 ani de când ființează festivalul „Povestea vorbei”. Îl completez eu, ca să-l șarjez pe Larco: „Și un an de când Vasile Larco n-a mai scris o epigramă bună!” Replica ieșeanului, promptă: „Clar, concis, pot azi a spune / Adevărul este lege / Eu scriu epigrame bune / Însă Noni nu-nțelege!” Recte(!) eu. Reușită replică. În șarjările de mai jos o să-l „faultez” din nou, după cum veți citi. Tot din prietenie.
După ce toți și-au citit–recitat din creații, a urmat un spectacol liric și muzical de toată frumusețea, sub genericul „Rapsodii de toamnă”. Apoi masa și la culcare. Așadar, doar început și sfârșit de festival.
ȘARJE AMICALE
Final de festival „Povestea vorbei”, Râmnicu Vâlcea, ediția a X a – 31 octombrie 2015.
Toamnă brumărie, sala de la Primărie, s-au dat-acordat-înmânat premiile la fabulă și epigramă. Mulțumiri, nemulțumiri, cârcoteli și mici ieșiri. Vorbe de binețe, aplauze răzlețe. Turnirul membrilor cenaclului local „Anton Pann” a necesitat un final la o cotă mai înaltă.
Mă ridic s-o ridic.
„Dragi participanți, invitați, care derutanți, care derutați, încerc o șarjare pentru fiecare, dat fiind că și ultima impresie contează și-apoi, ce vă prezint eu aici...nu mai contează. Așadar:

Alex Hanganu - cu fața lui nerasă, păroasă, drăguță, ne-arată că provenim din...de undeva.
Elena Leach – Sângeorz Băi, coiincidență / Spre filmare apetență / Cu și fără piedestal / Ici-colo, un madrigal. Și-acum en francois: Maitre / Funetre / Vous etre / Penetră.
Ioan Toderașcu – Bun epigramist, bun familist. La fiecare festival primește telegrame cu vești despre mama soției (soacra).
Vasile Larco – Scriitorul acesta e ca un cutremur...mare: indiferent ce citești sau zici, vine cu replici....mai mici.
Nicolae Bunduri – Acest masiv colțos din Brașov are și el o ciudă și-o ură: la concursurile pe teme date, să nu se mai dea premii în...băutură!
C-tin Tudorache - A declarat că un anume scriitor, la Ploiești, a vândut cele mai multe cărți. Sigur nu era vorba de domnia sa. În rest, e un simpatic. Cel puțin 3 din membri ai U.E.R. îl simpatizează...
Dumitru Sârghie – Ca și Ananie și el scrie umor...gras. Aseară a luat o lingură în plex (comform DEX) Premiul (lingura) a fost acordat de domnul Ștefan Cazimir. Mulțumim, domn profesor. Și grașii trebuie hrăniți, fără a fi răniți...
Gheorghe Bâlici – Declarat aseară unul din cei mai buni epigramiști (Sursa „George press și preș.; Corbu TVD; AntiDiviza Company), Gh. B. a decis că nu se mai întoarce la Chișinău, rămâne în U.E.R.
Lică Pavel – Cu amicul Lică Pavel dați-mi voie să fiu mai blând. A fost operat de curând.
Ionuț-Daniel Þucă – Să te pui cu un pprocuror, e ucigător. Ș-apoi, dacă mă leg de Þucă... acasă cine-o să mă ducă?
Nichi Ursei – Despre epigramiștii locali, localnici nu mă leg și nu zic nimic. Sunt, încă, în Vâlcea...Doar de Ursei pot spune că-i un om educat, diplomat, arătos, politicos, ținută demnă, morgă (nu, asta nu! Nu încă...) Dovedește generozitate, amabilitate. (Poate nu s-au dat premiile, toate!)
Ștefan Cazimir – Ei , și-acum artileria grea, că tot vine 10 noiembrie, Ziua Artilerilei și-a ...domnului Ștefan Cazimir! Monumental, până să i se facă monumentul, jovial, mare intelectual. Are oarece lacune în folosirea limbii române, dat fiind că nu poate urmări chiar toate prostiile care se spun la televizor. În rest, o prezență discretă și, permanent, după el,
c-o servietă. Azi văd că are mapă, dar eu am scris șarja ieri...
George Corbu – Am ajuns la numărul 13. Îmi pare rău, domnule George Corbu! Celebru, prin al său trenci, loden, raglan, mantou, pardesiu sau cum s-o numi, am înțeles că scrie și ceva epigrame. Credeți ce vreți, dar în ochii mei este un lord, un domn și-un om fermecător. Domnule Corbu, ce faceți diseară?
Petre Gigea-Gorun – De domnul Petre Gigea-Gorun nu mă leg. Am înțeles că a fost amabasador în mai multe țări. Să fii ambasador în mai multe țări și să nu rămâi măcar în una din ele, nu se iartă!
Nicolae Dragoș - Prea lungă cariera, prea lung...drumul parcurs în literatură! Aseară, din luarea de cuvânt, am înțeles că a scos mai multe cărți și...cartofi. La următoarea lansare, cartea „De vorbă cu Esop”, sper să-l invite și pe interlocutor.
Laurențiu Ghiță – Pentru că abia azi a venit, îi voi duce șarja acasă. Ananie GAGNIUC
P.S...mne că v-ați dat seama. Nu știu posta poze. Iar faptul că am luat premiul I la fabulă, chiar poate enerva!