Se joacã pe mâna mea stângã
o umbrã și o luminã
tu privești nehotãrât
nu știi
pe care sã o alegi.
slãbiciune
una e trecutul.
forța sã mã înfrunți
cealaltã.
dansez haotic
în mintea ta
rezematã cu spatele
de un scaun de pluș
albastru
într-o camerã verde
cu praf
mã ridic în genunchi
îmi îmbrațișez tâmplele
cenușii
în palmã.
ca ultima mahalagioaicã:
cum ai putut?
cum ai îndrãznit
sa ne vrei?
pe amândouã
furie, furtunã!
a rãspuns
domolește-te.
caut liniștea





așa e bine.