Am sa calc peste vorbele lor
si am sa ascult doar de absentele tale
din infernalele dupa-amiezi tropicale
cand albul si rosul se joaca usor
cu genele tale.

E de un cald ocrotitor
cu o sonoritate redusa
copacul fara umbra
la care-ai fost adusa
pe aripi de cocor
sa-mi mangai pielea plansa.

Ador gustul atingerilor tale
iar cand adorm parca le-astept sa vina
si chiar de n-o fi luna plina
cu lupii am s-aleg prin vale
tintind o raza de lumina.

De ce sa mai vorbeasca?
Sagetile din ochii lor nu ajung?
Ai vrea sa se opreasca?
Ai vrea sa nu mai plang?...
dar lasa-i sa zambeasca !!!