Cu ochii reci ca gheața și far` de viață,
privesc distant întunericul ce mă înconjoară.
Cu ochii fazi pierduți in zare și inima de piatră,
păzesc făr de suflare o clipă pribeagă.
Nimicul vid al vieții nu mă infioară...
dar cad răpus de raceala nopții.
Ascult tăcut un șuier slab în a vocii departare,
prvesc mărunt zările ce se întretaie.
E rece...
Mă înec în aburii cerului albastru,
mă dor rănile vechi ale unui suflet castru.

Cu ochii reci ca gheața și far` de viță,
mă arunc în întuneric lipsit de orce speranță
Acum a lungii nopții geana o arunc asupra ta,
căci eu visez un înger decăzut într-o lume rea.
Alung desupra mea orce speranță,
din întunericul ce mă inconjoară.
și cad răpuns și far`de viață sub un imens noian de gheață.

Sarac...morman de carne fad, lipsit de viață.