|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Trecerea nevăzutului
￭ un suflet plus un suflet egal niciun suflet
￭ Cu ochii închiÈ™i
￭ azi-noapte am fost convinsă că te întorci
￭ A venit cu È™osetele ude
￭ de când
￭ Ultimul dans
￭ Bonjur, madame
￭ praf de duminică
￭ ÃŽntre tăcere È™i lumină
￭ ​fiecare prognoză meteo ascunde în codurile de culori câte un psalm (ca È™i primul cuvânt din fiecare strofă)
￭ ceasurile mele
￭ ​lacrimă sadea la fereastra mea, ghici ploaie rece ce-i
￭ reÈ›etă de noiembrie
￭ Randări
￭ ​pastel pentru primul muzeu universal dedicat operelor de iarnă
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
omul
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Costel Stancu [Costibulus ]
2007-02-10
| |
Se întoarce omul în sine
și nu se mai regăsește,
ca într-o galerie cu oglinzile sparte.
Își pune repede o mască
pentru ca apoi să deplîngă,
în singurătate, smulgerea ei.
O construcție neterminată - omul.
O piatră care tremură.
Se mai văd și acum schelele
abandonate
așa cum le-a lăsat Ziditorul.
Trece timpul, cu ochi mari, de hoÈ›.
 |
|
|
|
