|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ despre viteză È™i încălțăminte ruptă
￭ Iarna venea pe atunci altfel, ca o mâță albastră
￭ mary anne
￭ Poveste de iarnă
￭ Poem felin în varianta păsărească
￭ Revenire din Occident
￭ Masă îmbelÈ™ugată fără efort
￭ matineul unei alei pustii
￭ Ziua în care mă chem pe mine
￭ La capătul anului
￭ Tiv de ianuarie 2026
￭ Sper ca 2026 să-mi vină pe picior!
￭ lumea în care ne tot cãutãm inimile
￭ Noi suntem oameni fantastici cu mâini de zăpadă È™i puls
￭ Mirroring
￭ Singură cuprinsă
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
omul
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Costel Stancu [Costibulus ]
2007-02-10
| |
Se întoarce omul în sine
și nu se mai regăsește,
ca într-o galerie cu oglinzile sparte.
Își pune repede o mască
pentru ca apoi să deplîngă,
în singurătate, smulgerea ei.
O construcție neterminată - omul.
O piatră care tremură.
Se mai văd și acum schelele
abandonate
așa cum le-a lăsat Ziditorul.
Trece timpul, cu ochi mari, de hoÈ›.
 |
|
|
|
