|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Vinil
￭ când moartea își mănâncă dresorul È™i lumea crede că aÈ™a e scenariul
￭ punct mort
￭ Scrisoare către tata
￭ o lume de mame
￭ Èšipăt, colet È™i curcubeu
￭ cum am înÈ›eles dragostea
￭ Țărâna cerului sub tălpile reci (poeme ale absurdului)
￭ Două feÈ›e
￭ acestui tânăr
￭ atelierul unui portretist nonconformist
￭ La o răscruce de baruri
￭ Manuscris incomplet de la Marea Nordului III
￭ între scila È™i caribda
￭ beach
￭ te sărut până la obor
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
omul
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Costel Stancu [Costibulus ]
2007-02-10
| |
Se întoarce omul în sine
și nu se mai regăsește,
ca într-o galerie cu oglinzile sparte.
Își pune repede o mască
pentru ca apoi să deplîngă,
în singurătate, smulgerea ei.
O construcție neterminată - omul.
O piatră care tremură.
Se mai văd și acum schelele
abandonate
așa cum le-a lăsat Ziditorul.
Trece timpul, cu ochi mari, de hoÈ›.
 |
|
|
|
