Si cauți iubire-n trecut, in vise de ere uitate
Si cauți dorința-n tăciuni, in focuri cu lacrimi udate
Si nu te mai poți mișca prin greaua si sumbra tăcere
Ce s-a lăsat intre voi după o lunga si crunta durere
Te-ntrebi daca tu ai greșit, te-ai duce, ti-ai cere iertare
Te-ai umili orișicât pentru o ultima sărutare…
Ai vrea parfumul sa-il simți… si glasul. O, dulce durere!
Ai renunța la tot ce-ai crezut, ai indura orice in tăcere
Te-ai mulțumi cu puțin, dăruindu-i in schimb o lume…
Te-ai mulțumi cu un zâmbet, ce-ar fi pentru tine-o minune.
Nu ai privi o clipa-napoi, crezând ca n-o sa regreți niciodată
Ca ai primit un sărut din mila in schimb…pe o inima curata
Si când te vei judeca: ti-ai vândut sufletul, religia, credința,
Secat de durere vei fi, cuminte-ti vei aștepta sentința…
Căci te-ai pierdut de mult… nu mai ești al tău niciodată
Si din inima ta a rămas doar o pustie stana de piatra
Si ai ajuns asemenea tuturor, trăind printre umbre si fum
Umblând, rătăcind neîncetat singur pe-același uitat si trist drum
Pasind încet prin întuneric, pe lespedea viselor tale.. te-ntrebi:
Daca ai fi știut atunci ce știi acum, ai fi ales aceeași cale?
Dar e prea târziu acum si nu o poți lua de la capăt
Si-ncerci mintii tale sa-i pui un puternic, indestructibil lacăt…
Ai vrea sa nu te mai gândești la destinul tău tragic si jalnic
Cum ai putut fi atât de prost? Ti-ai vândut sufletul pe nimic?...
Dar nu te mai poți opri si cugeti pentru a nu știu câta oara
Ca in naivitatea ta… ai făcut o mare greșeala…
Si ai renunțat chiar la tine pentru o ființa banala…

24 martie 2005