O lacrimă



O lacrimă amară și rătăcită se prelinge ușor
Ca să-mi mângâie obrazul, ce suferă de atâta dor
De un dor nebun, ce se năpustește asupra mea,
Devorând într-un ritm frenetic, toată speranța mea.


Așteptarea stă adăpostită într-o entitate părăsită
Măcinând până la rădăcină, singura mea dorința
De a-mi vindeca rănile unei iubiri pasionale,
Ce o eternitate, mă caută în brațele tale.


Acum, doar o lacrimă însingurată și agonizată
Mai jelește tristă, existența neputinței mele.
În deșertăciune, îmi rătăcește sufletul pustiit,
Simțindu-și drama ce-l îngenunchează, la nesfârșit.