din coșul de răchită al verii se întrupează
luna cireșelor coapte și străzile seamănă
cu niște femei îndrăgostite
dezbrăcându-și foița de aur a teilor
orașul se dăruiește celui care trece pe galben
orgasm melifer între roșu și verde
sunt azi semafoarele îmbrățișând intersecția
glissando pe pubisul bulevardului înfrunzit
după-amiaza de vară se strecoară nebăgată în seamă
printre atâtea claxoane și termopane
coborând la Metrou cu gândul la tine doar eu
pot opri în loc timpul sau poate el mă oprește pe mine
în cuibarul de ceară al clipei de fiecare dată
când ne întâlnim topind amurgul de sub pământ