Eu sunt autorul sacrificiului meu.
Îmi asum compromiterea fiecărei clipe
pe care am iubit-o sau am părăsit-o cu nepăsare,
ascuns în regrete sau bravură.

Eu însumez tot ceea ce există sau nu există
și tot ce am dat și am primit,
împodobind caricatura unui peisaj naiv.
Eu sunt nervul existenței
închis și ștragulat într-un corp mobil
pe care mi-l port amabil printre bolovanii societății.

Eu sunt apendicul unui spirit pedepsit,
exilat în gravitația unei planete
să amețesc rostogolindu-mă o dată cu ea
între noapte și zi, plin de simțuri care nu iartă.

Eu sunt tortura pentru multe vietăți
pe care le strivesc cu pasul, dinții, privirea și dorințe
spre a le împlini destinul purgatoriului vremelnic.

Si tot eu sunt bucuria unora sau altora,
dar mai ales a aceluia care-mi veghează pedeapsa
pentru care m-a viețuit în această lume.