O strig și-o caut,
Vreau să vie,
Mă opresc și plâng,
Știu că nu vine.

Nu pot striga așa pe nimeni, dar
O strigă glasul din mine,
Mă opresc și plâng,
La mine nu mai vine.

Strig, mamă,
Dar văd în față, alta persoană.
Să mă opresc, nu pot,
Din plânsul ce o cheamă.

Azi scriu, unei alte mame,
Să fii ca ea, calmă și blândă,
Corectă și sinceră,
De voi putea vreodată să te strig, mamă.

De ochii mei nu vor mai plânge,
Va plânge inima din mine
Când ziua nunții mele vine,
Iar ea pe scaun nu se așează,
Pentru iertăciune.

Scriu azi în rând de poezie,
Că voi striga pe-altcineva mamă,
V-a auzi...
Și o să vie.

Nu v-a veni, căci e plecată,
Ca să nu se m-ai întoarcă;
Îmi spune-un glas necunoscut,
Dar îi răspund:

Eu am rămas copil,
Să nu mă mai despart de tine, MAMÃ.