Să nu strivim corola albă de lumină
A nopților de stih cu lună plină,
Să nu întoarcem capul jalnic înapoi,
Ce-a fost din noi,azi nu mai e cu noi.

De-a pururi o să spun în veșnicie
C-a fost și veșnic n-o să fie
O inimă îndurerată
De alte lacrimi reci udată.

Și inima de nu te minte
De noi cu dor adu-ți aminte,
De vrei o clipă să veghezi
O să ne vezi...

Reînviând ca la-nceput
Când dragostea ți-am cunoscut
Când parul trist mi-l mângâiai
Și ai știut,și mă mințeai.

Nici ție nu ți-o pare rău
Când suveniri îmi spun
Al tău a fost si veșnic n-o să fie
De-a pururea în veșnicie.