poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-30 | | Singurătatea din jurul meu mă doare Și-mi simt ființa cum încet dar sigur moare; Încerc să mă opresc dar lacrimi încă-mi curg O spaima nedescrisă aduce-n mine târziul amurg. Mi-e frică de oamenii ce mă privesc zâmbind, Mi-e frică de mine și mă surprind vorbind; Și-mi simt ființa cum încet dar sigur moare Căci singurătatea din jurul meu mă doare. Nu mai am prieteni, nu mai am iubite, Nu mai am sprijin, nu mai am vigoare - Doar amintiri îmi trec pe dinainte Și-mi simt ființa cum încet dar sigur moare. Mă ocolesc cu toții, nu vor să îmi vorbească; Mă chinui în tăcere, nu pot sta în picioare; Aș vrea să-mi cer iertare, as vrea să înțeleagă Că singurătatea din jurul meu mă doare. Iertați-mă cu toții, răsplata e prea dură, Regret enorm, acum, tot ce-am făcut din ură; Iubirea mă dezgustă, ambiția mă doare Și-mi simt ființa cum încet dar sigur moare. În mintea mea nebună s-aud mii de urale, Batjocura și ura mă strâng în chingi mai tare, Și simt singurătatea din jurul meu cum doare, Și îmi mai simt ființa cum singură moare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate