I


Din frunți, din nuci în coji,
Din răpciugoase borze, boji
Ai încleiat în piept povarnă
Pământului din țarnă.

Țărâna lor, inimă grea,
O plânge vița sub cazma,
Toamnă rece - Rană.
Înfundată vrană.

Pe gropi și buți cade bruma.
Ciorchini și zgârciuri zac pe fund.
Paharul vieții de acuma
În iarnă îl scufund.



II


Azi am scos înainte în șifonier hainele groase
și le-am înfundat pe cele de vară.
Am pus varza la murat
și gogonelele în butoi.

Am strâns versurile vechi la un loc mai bun
decât cel rezervat umorilor care vor să vină
în beciurile noastre,
și pentru înfrângerea celor care visează lumea
ca pe o subterană spre gloria închipuită a lor.