trăiam la prezent și nu era loc de răspuns
în lumea fiarei să răspunzi după legea fiarei
te-am învățat să culegi iarba fiarelor
va fi și nu va fi
prea târziu
să te aperi
cu ierburi aduse din pleistocen
fă-ți timpul după timpul meu
nu mă întreba cum au ajuns
numele de păsări cântătoare
pax romana la pandelea
din limba unui lac în limba unui deal
și trilurile de dragoste și moarte
stau și te visez de la izgonirea din rai
pe o colină oblică sub ramurile de acacia
platanul și mirtul și un păr pădureț
în toiul verii vei îmbrăca
un tricou de culoarea ghețarilor
să te convingi de neajunsa mea dragoste
de timpul meu învăluindu-te
din pedeapsa
din păcatul
de a ne fi născut
încercând să ne ținem
de mână
vertical
într-o lume în care aparent inocent
nu se întâmplă nimic doar
urmele oamenilor merg după oameni
nu viețile lor
nu anonime și pline cruzime
viețile artiștilor și nici viețile sfinților
cazaniile au paginile mereu rupte
voi vrea să dau timpul înapoi
și te voi învăța cum să țeși haine de in moi
pentru verile de departe și cânepa anti-omului
cum s-o snopești în mahalaua cânepăriei
la meteora se va citi mενέξενος
menexenos
drumul virtuții pe funii și pe stânci
nu mă întreba până când