mi-e prea frig să mă dau jos
din pat
să te ajut să faci omleta
care miroase până la stele
și aici rămân
în camera cu televizor unde
am consumat noaptea
pictând spice de grâu
doborâte de vijelie
nu ne mai spunem nimic
vorbim în gând câte ceva
din complezență
aşteptăm răspunsuri
care nu pun întrebări
spicele mele au fost mai aurii
decât bomboanele pe care le-ai adus
de după ziua ta
și gust de nesiguranță amăruie
au toate