poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 170 .



dialoguri blindate, el și ea în era pixelilor
poezie [ ]
dansul distanței în spațiul digital

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katherina keller ]

2025-06-20  |     | 



stăm toată ziua cu telefonul în mână.
nu ne vorbim,
ci ne îmbrăcăm în armuri digitale,
cu coduri binare și emoji-uri mutante.
purtăm dialogul prin mesaje
ca pe o sabie de laser,
tăind prin firewall-ul inimilor.

cu toate că ești lângă mine,
nu ne putem privi în ochi.


tu îmi scrii, fără să mă vezi:
„nu sunt ascultat” —
ca o notificare pierdută
în inbox-ul uitării.
eu îți scriu fără să te privesc:
„nu sunt înțeleasă”-
și cuvintele ni se învârt în bucle infinite,
ca un gif fără început și fără sfârșit,
prinse în scrolling-ul minților noastre.

soarele apune și azi.

de fapt, e doar despre noi —
bărbat.femeie.

despre sufletele noastre pixelate,
care descarcă durerea în cloud-uri nevăzute,
strigând în chat-uri mute:
mă poate auzi cineva
când țip de durere fără să-mi dea block?
îmi arde sufletul.


conflictele sunt bug-uri
ascunse în codul relației,
flori sintetice
ce înfloresc pe ecrane sparte,
alte nevoi —
nevoi glitch-uite —
ce trimit ping-uri disperate
și la ora 3 dimineața.

soarele răsare și azi.

femeile au fost învățate
să mute tăcerea în mod incognito,
până ce gura lor a explodat
într-un livestream de furie.
bărbații —
să-și criptoneze sentimentele,
până și-au pierdut parola
către inima lor.

bărbate...vezi ce senin e cerul?

nu un lag de sistem —
ci o invitație
la un dans VR,
neînțelesă în realitatea fragmentată.
relațiile care „nu mai funcționează”
sunt update-uri amânate,
stele căzătoare fără wi-fi,
care schimbă serverele vieții noastre
fără să ne anunțe.

poate întrebarea mea nu mai e:
cine are dreptate?
ci:
cine sunt eu când dau logout
de pe rolul scris de alții,
și intru în modul creator,
cu scenarii și decoruri reale?

cine aș fi,
dacă m-aș iubi cu adevărat —
nu cum m-a învățat algoritmul social,
ci cum îmi pulsează pixelii inimii?

„ne naștem în urma unei relații,
suntem răniți în cadrul unei relații,
și ne putem vindeca tot într-o relație.”


soarele e încă pe cer.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!