poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ dialoguri blindate, el și ea în era pixelilor ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-06-20 | |
stăm toată ziua cu telefonul în mână.
nu ne vorbim, ci ne îmbrăcăm în armuri digitale, cu coduri binare și emoji-uri mutante. purtăm dialogul prin mesaje ca pe o sabie de laser, tăind prin firewall-ul inimilor. cu toate că ești lângă mine, nu ne putem privi în ochi. tu îmi scrii, fără să mă vezi: „nu sunt ascultat” — ca o notificare pierdută în inbox-ul uitării. eu îți scriu fără să te privesc: „nu sunt înțeleasă”- și cuvintele ni se învârt în bucle infinite, ca un gif fără început și fără sfârșit, prinse în scrolling-ul minților noastre. soarele apune și azi. de fapt, e doar despre noi — bărbat.femeie. despre sufletele noastre pixelate, care descarcă durerea în cloud-uri nevăzute, strigând în chat-uri mute: mă poate auzi cineva când țip de durere fără să-mi dea block? îmi arde sufletul. conflictele sunt bug-uri ascunse în codul relației, flori sintetice ce înfloresc pe ecrane sparte, alte nevoi — nevoi glitch-uite — ce trimit ping-uri disperate și la ora 3 dimineața. soarele răsare și azi. femeile au fost învățate să mute tăcerea în mod incognito, până ce gura lor a explodat într-un livestream de furie. bărbații — să-și criptoneze sentimentele, până și-au pierdut parola către inima lor. bărbate...vezi ce senin e cerul? nu un lag de sistem — ci o invitație la un dans VR, neînțelesă în realitatea fragmentată. relațiile care „nu mai funcționează” sunt update-uri amânate, stele căzătoare fără wi-fi, care schimbă serverele vieții noastre fără să ne anunțe. poate întrebarea mea nu mai e: cine are dreptate? ci: cine sunt eu când dau logout de pe rolul scris de alții, și intru în modul creator, cu scenarii și decoruri reale? cine aș fi, dacă m-aș iubi cu adevărat — nu cum m-a învățat algoritmul social, ci cum îmi pulsează pixelii inimii? „ne naștem în urma unei relații, suntem răniți în cadrul unei relații, și ne putem vindeca tot într-o relație.” soarele e încă pe cer.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate