ieșit pe acoperiș soarele
sare din olan în olan ca un motan care năpârlește
ajunge pe fereastra deschisă de mult verde
e dulce îl trag de mustăți și dă să mă zgârie cu ghearele de lumină
vreau să-l iau în brațe pe dolofan însă el
țuști pe canapea
stai să-ți fac o poză și întind mâna după telefon
tolănit cu blănița roșcată pare un covor țesut manual
mă așez și începe să-mi toarcă în poală
citesc bukowski chiar la pasajul
viața este frumoasă dacă îi dai voie
să fie