duminica nu e bine să fii trist/ar spune tânărul ioachim
mai rămân șase zile de experimentat
duminica te-aștept
de când? până când?
de când lumina doare până când sufletul trece prin ea
ca printr-o anestezie
de-acum până ieri
e o duminică dintr-o colecție de retrospective
muzeul oaselor bătrânului ioachim
obsesia lui pentru tânărul ioachim
s-a ales praful/ ar spune sceptic bătrânul ioachim
degeaba am cumpărat ștrudel cu mere
să-mi aduc aminte de alte duminici
cu aterizări în fața buticului „la trei craci”
acolo mușcam câte-o gură din ștrudelul cald
plin de ulei pe barbă și plin de bucurie pe chip
la 38 de grade vara avea candori materne
umbra vreunui pom ivită eroic peste gard
fâlfâitul din aripi al puilor de berze
ore interzise și fața lui jane portarul când ajungeam
după miezul nopții la cămin
zicea să nu-l uit pe tânărul ioachim
la vreo muiere mai deocheată să nu-l pierd
ca pe un mărunțiș la ruletă
eram ioachim care încă nu aflasem cum e să fii bătrân
am răspuns că numai dumnezeu știe ce ne rezervă viitorul
și uneori nici el că lucrează prin interpuși
azi e duminică
tânărul ioachim stă la un pahar de vorbă cu bătrânul ioachim
se contrazic acuzându-se de una de alta
pe urmă
numai bătrânul ioachim își cere iertare
pentru că numai bătrânului ioachim îi e teamă
că tânărul ioachim n-o să mai vină la întâlnirile lor duminicale