Sună alarma sau gongul, ca și cum ma transpun în piese de șah, teatru. Telefonul public nu mai funcționează de 25 de ani, atunci am împins-o de la fereastră pe Dana, vocea ei era prea corectă. Părinții mei salvează, de ciocul ciorilor, o porumbiță albă și obosită. Toți ai casei o îngrijim de o săptămână, își regăsește echilibrul pe degetele mele, cu fiecare zi ea exersează singură, astăzi o eliberez, se îndepărtează straniu, nu privește înapoi o curvă născută dintr-un cadavru cu pene ca stelele.