|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ cigarillos 1
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-04-03 | | Se naște omul, prinde viață, Un cântec tăcut dintr-un timp fără nume, O frunză ce arde sub pasul de gheață, Un vis ce se naște și piere în lume. Își scrie anii cum trec, cu mirare, Cu râs și cu plâns, o lacrimă-n prag, Cu doruri arse, mocnit, în depărtare, Cu pașii ce-l poartă aievea cu drag. Și vine clipa uitării, străină, Când omul stingher și obosit de drum, Își lasă în urmă un strop de lumină Și pleacă-n umbre, pierdut ca un fum. Moartea-l conduce spre nemurire, Ca aburul fin risipit printre stele, Îi șterge conturul din ape străine, Îi fură tăcerea din oasele grele. Dar cine a spus că sfârșitul există? Poate că moartea e poarta spre zori, Poate e doar visul din viața de-apoi, Poate e cerul, sau poate – noi. Și dacă-i un somn, sau poate-i trezire? Și dacă uitarea e doar început? Un vis ce se naște și piere în zare, O poartă spre moarte – e tot ce-am avut.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate