și mie mi-e foame de tot ce urma să mi se întîmple
și viața mea e o suită de conserve goale și expirate
cerul se vede prin pielea mea
și umbra are chipul tău

îți citesc chipul ca un orb, îți citesc trupul ca un ciung
se zice că în iubire nu te mai dai cu capul de pereți, omori țînțari cu fruntea pe tavan
și după cîteva reprize pe tavan scrie ce te doare mai tare
te iubesc, cerule, cît te iubesc
zbor prin respirația ta pentru marele premiu, cea mai frumoasă moarte

să înghețe iadul din mine

să fiu inocent și să mă mînjesc cu iubire ca un copil
să fac dragoste cu tine ca soarele cu viața de pe pămînt
și să mor ca dinozaurii lăsînd loc păsărilor să zboare
pe cerul pe care l-au pictat cei mai frumoși pictori
care îmi țin de urît acum

că sunt în perioada albastră a sîngelui, sau în perioada verde
că sîngele îmi curge în cuburi sau curge abstract
curge gotic sau e doar un punct care se scurge într-o pînză

îmi fac tatuaje în somn și somnul își face și el
și amîndoi ne gîndim că viața nu merită a fi trăită, doar simțită
și ne uităm la tatuajele noastre și ne mai îmbătăm o dată cu ele
ca și cum am avea toate inimile din lume
să iubim o singură dată

să înghețe viața din mine cu tot iadul ei

să stau pe marginea unei fîntîni și să mă bucur de apusul
pictat de toți pictorii în convalescența de după moarte
să mă întreb ce fel de sete îmi e
de ființă sau neființă

să mă întreb de ce sîngele mi s-a subțiat de la lacrimi și încă torn în pahar
de ce am mîinile astea mari dacă nu te pot îmbrățișa
și îmi cuprind fața cu ele cum aș lua un mulaj

cînd o să treci vreodată prin muzeul ființei mele
să vezi cum arată dragostea
să vezi cum mi-au înghețat ochii
cu chipul tău.