vii de pe teritorii necunoscute continente care s-au scufundat deja
în apa oceanului blocurile se clatină la parter locuiesc eu

în fiecare zi încerc să ies la suprafață cu mâini care nu pot înota
cu picioare care nu se pot mișca

încerc sa ajung în lumea reală dar toate visele mă trag înapoi
știi cum curge sângele în apa
o cerneală care se împrăștie încet și construiește baraje în lupta cu el însuși

m-am tăiat în dreptul inimii în semn de preluare a controlului
privesc prin hublouri d e pr a va rea

mi-e dor de castelele de nisip pe care le făceam când eram mică

pe teritorii cunoscute
marea de nisip se întinde până dincolo de orizont

de acolo văd un bătrân venind încet

// oasele mă dor tot corpul mă doare rana din inimă sângerează //

cred că m-am întâlnit cu dumnezeu
dar un val înalt îl acoperă și dispare

fac un castel de nisip cu ferestre largi și dormitoare în care să ascund toate viciile mele

rămân în umbră pentru o perioada de timp nu știu ce se întâmplă
dar soarele izbucnește dintr-odată deasupra mării pare foarte mare

privesc prin aerul liber t ris te țea

salcâmii își scutură florile uriașe și mă îngroapă în mirosul lor
decid să fiu propriul meu soare
să te caut să te atrag aici pe teritoriile mele necunoscute

sa mă tai din nou în dreptul inimii ca de acolo să țășnească bu cu ria

sunt doar o hologramă asa cum a spus patrick suskind
când te apropii de tine ca de o gaură neagră
cei din afară te vor vedea pentru totdeauna cum le faci cu mâna în semn de la revedere
dar niciodată nu te vor vedea coborând în ea.