poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-09-26 | |
Iau în calcul arhetipul, căci femei sunt multe tare,
O să-ncep cu Preacurata, plec capul la cea mai mare! Ușă făr' de cheie, tipa! Zisă 'scândură uscată', S-a-ncăpățânat, nebuna, și-a ajuns chiar lângă Tată. Am văzut-o și pe-aicea, floare mândră-ntre bondari, Irefutabil contextul, sânii-i are cei mai tari! Iubește pe tot bărbatul, dar de nu cunoști Secretul, Dragostea-i neostoită te-arde-ncetul cu încetul. Nu te-mpiedica-n cuvinte, vezi-bine, de bună seamă, Dintr-o altă perspectivă, este prima-ntâie Mamă! Terminarăm cu Pământul, timpul să trecem la Apă! De-asta mică, cea de-a doua, nici Dumnezeu nu te scapă! E întâia fascinantă, fascinând prin fascinare, N-o privește dacă pici, te bagă sau intri-n stare. Conține ce n-are formă, sămânța primordială, Dacă nu-i echilibrată, e labil emoțională! De-i, în schimb, armonioasă, mijloc de purificare; Infinit e de potentă, magie, regenerare. Tot la fel și eroina, cea de-a treia, ce din Foc, Purifică și distruge, lasă altă formă-n loc... Activă, pasională, asumându-și orice risc, Aventura-i dă gust vieții, și-o pune pe obelisc. Trebuie să știi s-o gâdili, s-o mai dai și 'Jos de-acolo!', Că-i dominator feroce, te-arde-ncet și fuge solo... Siguranță are-ntrânsa, se citește din tremolo, De o iei pe ocolite, nu te scapă nici Apolo! Ultima-i inițiatoarea, niciodată cea din urmă! Iubirea-i necondiționată, o așează-n vârf de turmă! Spirituală, rafinată, cu mentalul tras din Aer, Nuanța, zborul și parfumul, le are cuprinse-n caier! Are-armuri ce-o țin departe de-a sieși futilitate, Atrasă fiind de puternic, doar se-ntreabă și socoate. Prin vibrații elevate e releu la alți divini, Chiar așa, întâietoare, te-agață de rădăcini! Acuma, c-ai prins ideea, mai rămâne doar de-un Suflu, Sufletul de pui pe masă, efortul pare septuplu! Se adună toate cele și se caută la dinți, Dar din dar se face Rai-ul, cerșetori sau regi sau prinți! Eu le vreau pe toate patru, că mi-s din ăia cuminții, Și toate să fie una, fix din colțurile minții! Și să știe, năzdrăvana, care-i Cheia ce-o deschide, Care-i surâsul de-orgoliu, ce vanitatea-i destinde. Recomand băgări de seamă, ea să-mi spuie ce să știu, Rând pe rând, sub foi de varză, s-ajungem la ce e viu! Că de nu, eu ard năpraznic, nevricos...cam ca la teatru, Spectatori, actori și public, le cuprind pe toate patru. Și ca mine...mulți, bag sama, mi se strigă 'Câți ca voi!', Cunoscuți suntem, vezi-Doamne, ca ceata lui Pițigoi!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate