Stau la un bec, cu foaia-n față
Și mă gândesc cât poate fii de hoață.
Îmi fură cuvintele din pix, mi le înhață,
Le-așează între două linii, le învață
Ca eu să nu le uit din gând, îmi dă povață.

Pixul sedus începe s-o alinte
Dar foaia-mi spune mie, căci foaia nu mă minte:
Prefer mai mult cerneala stiloului cuminte
Care m-a prins în mreje cu mii de jurăminte
Da-l las pe pix, ce-n brațe mă cuprinde
Să-mi spună vorbe dulci ce n-o să le țin minte.