Când ai plecat, tu mi-ai lăsat
Acele aripi de mătase,
Ce nu te-au ajutat să zbori,
Nicicând să atingi cerul.

Ș-atunci te-ntreb:
Eu, ce să fac cu ele?!

La rândul tău, de mă întrebi
Ce vreau să fac cu ele,
Îți spun că îmi doresc atât:
Să fie al meu sprijin,
Pe loc să mă ridic
Când jos, pe veșnicul pământ
Dispare orice chip,
Se-mprăștie speranța,
În rădăcini se prinde teama
Și înflorește brusc, tristețea.
Când simt că pic.