poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-15 | |
Când totu-i clar precum un cer senin de vară
Ce-și oglindește privirea în ocean, Când împărțim la toți aceeași scară, Adie-ncet, suav și dulce, umbra de podgorean. Doi suntem toți, ce devin Unul, Din noi să devenim non-noi, Asemeni lui Călin Nebunul, Totu-mpărțim la doi, din noi. Trudim din greu, boscorodim ades, În ochii fratelui ne oglindim cuminți, Oglinda plină de-nțeles, Ne vedem sfinți și șefi și președinți! Ei, toate bune și frumoase, Nu mă-ncadrez la fatalism. Să pierd la zar cu șase-șase Și să câștig la romantism! Alegi secundă după alta, Fiece zi, minute-ntregi să-nchege, Până-ntr-un punct când vezi c-ai tras cu dalta, E stabilit: alegerea devine lege! Romantic incurabil, pustiu și nenăscut, Vino de-mi linge rana ce ai tăi mi-au făcut! Fii pansamentul meu naiv, fii miere pe trecut! Fii plumbul gri din a mea armă, îl vreau pe-al tău căzut! Așa grăia mândruța fată, ținandu-l tare-n pumnul strâns, Liber a se elibera de-ndată, liber de-a se lăsa pătruns. Și cum plăpândul, așadară, cu șase-șase nu s-a uns, A fost legat, nu într-o doară, în romantism să stea ascuns! Urâți-l toți, că v-a trădat, urâtul hâd și slut, Urâți-l că la toți v-a tras, țepe de ne-ntrecut! Urâți-l că din separarea filmului ce-ați făcut, Găsiți persan să treceți marea, iar dânsul l-a țesut! Urâți-l voi, că el e bine, tot face și desface, După consimțământ și-aprob își duce pacea-n pace. Și știe că veni-veți voi, matematicieni rapace, Să-l gâdilați, să-l studiați ca să vedeți cum face. Și-l veți găsi pe nemișcatul, în pumnul ce-l strângea să-l rupă, Și veți vedea pe el halatul, atelele și-n mân-o cupă, Armat cu zâmbetul și-alura de mic ștrengar caragialesc, În care albul și cu negrul, a(ma)bile se contopesc. Și atunci veți ști pe dată; deși târziu, abia după, Veți vedea că e vivace, explozie cu ritm drăcesc, Veți ști atunci că e din supă, ingredientul românesc! Vedea-ve-ți că-i însuși războiul, adăpostit sub ochi de lupă, Și-l veți vedea scrutând puhoiul, cambrându-și șalele din crupă. Veți observa, sclipind deodată, sub zâmbetu-i copilăresc, Lacrimi de diamant ce antinomic, obrajii-i puri împodobesc. Și-și va vedea mândra ego-ul, cu lațe lungi, ce-ademenesc, Vezi-bine-i clar abia după ce nu mai e nimic din el! Înaintând un pic din pupă, ia aer viu și nobilesc, Ambele căi observă mândra nouă, bătătorite-n paralel, Una-n noroi, cealaltă rouă, în paralel eden vestesc! Coroana de-o va vrea o fată, vă dau parol că nu glumesc! Va știi să se facă plăcută, celor ce-au tras și-acum domnesc! Să știe fata că edenul cărărilor din paralel, Își trage seva din ideea, de a-L ferici pe El!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate