hai,... plângi iubito
și-n lacrimi scaldă-mi fața,
hohotul ascunzându-ți printre valuri,
pe ale suferinței maluri,
unde balene proaspăt eșuate
suspină pe înfundate.

strigă-ți durerea
pântecului muribund,
iar eu la sânu-mi să te strâng,
sub greutatea neputinței,
să te privesc arzând
în flacăra dorinței.

lasă-mă iubito să mă adap
din ochiul tău înlăcrimat,
să îți ascult plânsul mut
al inimii cum piere,
subjugându-ți trupul
contorsionat în durere.

și îngenunchează-mi privirea,
lovește-mi pieptul odios
cu pumnul tău sfios,
să plângem amândoi
străini de griji și de nevoi
în pragul vieții de apoi.

..............................

hai iubito, plânge-ți odorul nenăscut
plămădit din dragoste și lut,
pe al dorinței asternut.
plângi iubito, nu-ți fie rușine
și-am să plâng și eu cu tine,
în suflet și-n simțire.