poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-06-11 | |
Femeie-ar fi
de nu ar fi întâi și-ntâi un om... Și ar putea să fie stea... și doină ar putea să fie pentru noi. Dar, ea, s-a mulțumit să fie doar mamă și atât. Ne-a legănat la pieptul ei și ne-a cântat și ne-a vegheat și-a plâns la capul nostru - cât?! - nici ea, săraca, nu mai știe câte nopți la rând. Când , mai târziu, tot ea, întâi, ne-a arătat câmpul cu flori și ne-nvăța să-i spunem “câmp” - noi îi zâmbeam, ne alintam și-o îngânam căci, dulce, glasul ei era... ca un descânt. Apoi, la școală-n prima zi, tot, ea, a mers cu noi de mână... Și-n timpul școlii - seri la rând - o fura somnul așteptând ca, terminând de învățat, să ne șoptească, lângă pat, un simplu „Noapte bună!”. Și eu, ca fiecare dintre noi, din pântec de femeie m-am născut și-acea femeie să-i zic „mamă” m-a-nvățat și m-a tot legănat și m-a vegheat, pân’am crescut. Mă lasă, rogu-te, acum, ca ochii tăi și mâinile-amândouă să-ți sărut. La Mulți Ani, iubită doamnă! Azi, eu , fiul, îți urează căci ești singura pe lume căreia-i pot spune MAMÃ!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate