Am iubit mulți băieți în anii ăceștia,
pe fiecare l-am iubit altfel,
i-am iubit cum știu eu să iubesc:
cu ochii, cu gura, cu gândul, cu sufletul,
i-am iubit cum m-au învățat ei să-i iubesc.

Mi-am exteriorizat toată iubirea
si le-am trimis-o-n pliculețe parfumate.
Am zburat până la ei, am înotat,
am mers pe sub pământ și prin foc
și le-am dăruit cele mai frumoase vorbe.

Fericirea plutea în aer când îi vedeam,
le adresam priviri copilăroase și nevinovate
și fiecare bătaie a inimii mele era pentru ei.
Cele mai frumoase flori au crescut
pe pământul pe care mă plimbam cu ei.

La puțini a ajuns iubirea mea,
și cei care au primit-o, s-au indepărtat.
Unde ați plecat? De ce m-ați lăsat
să vă plâng de dor și să mor de somn,
gândindu-mă nopți întregi la voi?