poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-06-16 | |
Ne este foame, să plângem
cu ochii cerului setea de noi ne frământă profunzimea dezamăgiri atât de catifelat încât, ne zgârâie sufletul. Lacrimi din noi ne umedă, ca o igrasie adâncă până la genunchi, până la brâu dantelării de spumă până-n vorbire. Presimt când, înspre sprâncene va urca va veni ziua ochilor pescăruși. Acum îi simt cum se odihnesc pe vârful degetelor și se hrănesc, cu firmituri sărate. Digul falezei acum e o fantasmă gotică ce-mi bântuie imaginația plimbărilor romantice. Dacă ne-am iubi cu peștii din orgasm poate ne-ar crește branhii și-am putea respira distanța umedă înflorind, cărări de apă dâre parfumate până la noi. Sau, am putea răpi albatroșii cu plase țesute de păianjeni pescari să le furăm zborul. Din aripi le-am stoarce pulsul levitației cu seringi vii l-am injecta în vene să plutim înspre noi pe valuri duioase, de foșnet marin...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate