poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-06-14 | |
To Ann
mama înghițise mingea roșie am crezut c-o pierdusem prin cetate dar burta i se umflase dintr-o dată a doua zi așteptam s-o scoată dar nu ajunse pesemne la maturitate când sorocul s-a apropiat mama mi-a arătat în loc de mingea mare cu pete albe un pui de om mingea mea totuși s-a pierdut sau tu pe ea ai venit călare ai venit pe lume o dată cu primăvara un soare cu dinți i-a provocat mamei nașterea de născut te-a născut o floare de cireș de care se sprijinise te-a născut pământul dezghețat răscolit de mâinile mamei seara dintr-un nor curgea lapte hrănitor sânii mamei au rămas în spital erau prea mulți nou-născuți acolo și prea puține mame pe lumea aceasta prea puține pământuri prea puțini nori și mai puțini sori unii te-au identificat după-o etichetă alții după amprentele picioarelor doar mama, după miros după mirosul sângelui scurs după mirosul trupului vânăt, chircit după mirosul primei răsuflări în lume după mirosul primului țipăt strivit cine te aștepta pe lumea asta, Ann !? soarele, pământul, marea muntele, viscolul, zarea două mâini bolnave de suferință o inimă ieșită din trup săptămâna mare moartea, patimile, învierea săptămâna luminată te-ai născut cu toate astea laolaltă te-ai născut o dată cu moartea o dată cu punerea în mormânt ceva din trupul mamei atunci a rămas în zămislitul pământ dacă n-ai fi avut aer, mama ți l-ar fi dat pe-al ei dacă n-ai fi avut apă, mama și-ar fi stors sânii însângerați dacă n-ai mai fi avut inimă, mama și-ar fi dat-o pe-a ei așa mi-a spus când n-a mai fost și-a vrut să fie când te-a născut, tata săpa pământul mama s-a dus puțin mai încolo să nu-l stingherească s-a așezat pe pământul gol, a umbrit-o un nor cuvintele tatălui îi dădeau zor hai, mai repede, că vine ploaia, hai și mai avem așa multă treabă ogorul nu e gata, vitele-s nemâncate tu-i șopteai însă cuvinte înfometate într-o altă limbă, într-un alt grai despre alunecarea spre lume despre timpul tău despre clipa ta despre rai te-ai născut o dată cu tunetele și fulgerele cu ploaia răpăind pe ogorul pe jumătate răscolit cu tata fugind pe câmpii cu mama rămasă singură într-o grădină cu durerea cea singură singură ai venit în lumină
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate