ideea
prinsă pe ață
se rotește ușor
la capete marginile infinitului
gârâie de nerăbdare
vei deveni jucăria universului mi se spune
merg drept
nu am ascultat niciodată vocea
dacă lași lucrurile să se întâmple
te vei trezi într-o zi nasture
la două degete mici
depărtare de vârtej
apa devine țurțure cald
mâinile apasă în neștire obrazul
ochiul se mărește până când
semnul întrebării iese din orbită drept
ca un Lazăr înviat a doua oară
oglinzii i-au crescut balamale
și clanță
dar cu acesta ce va fi întreb
ce-ți pasă ție
tu vino după Mine