Așteptând bătând din ghete, în stație, trei trei șase,
Am mâinile'nghețate, și îmi intră frigu'n oase,
Vântul îmi trage fularul, și-mi bagă zăpadă'n mufă,
Iar un câine singuratic scheaună de sub o tufă.

Și visez l-aroma caldă de cafea de la birou,
În minte înjur primarul care n-a băgat metrou,
Ma'narmez, că pe-serate, cu o voință de fier,
La impozite, la coada, ma cert cu vre-un casier.

La sfârșit de săptămâna, vine baba cu chiria,
Chiar de iau mâine salariul, tot îmi strică bucuria.
Nu m-au sunat încă ăia, de-am fost ieri la interviu
Iar ninsoarea cade-ntruna de pe cerul cenușiu.

Când deodata, văd o rază, încălțată'n cizme lungi,
Iară haina-i infășoară, mijloc, umeri, brațe'n dungi
Iar în loc de fular poartă, larg, deschis, zâmbet pe gură,
Ce sfidează frigul iernii, cu privirea de caldură.

Nu simt frig, e'nflăcărare, și-i brunetă soba mea,
Ascuțitul vânt de iarnă, fulgi în păru-i așeza.
Dar a venit trei trei șase, și în grabă m-am urcat,
Am simțit când dupa mine privirea și-a ridicat.

Inghiontit de'ngrămădeală, pe picioare sunt călcat
Nu sunt om, sunt doar o vită în mulțime aruncat.
În absenta mea gândire mă'ntreb ce-aș fi făcut,
Dacă azi, autobuzul, pentru ea l-aș fi pierdut.