ne-am îmbrăcat bine
ca pentru o călătorie
spontană

prin ferestrele deschise cumva
clandestin
un clește a făcut zorzoane în jur

l-a ținut cu tâmplele în jos
ca să viscolească
peste așezarea îngrămădită
între fălcile muntelui
ca o halcă de săturat sălbăticia

din câte uși ar fi putut nimeri
s-a oprit tocmai aici să colinde
unde nu mai arde niciun foc
doar cenușă de nori tolăniți
pe coapsele unei lăuze

fiorul nu mai are preocupări
ne-am împodobit cu indiferență
de trecători

în fond asta suntem
până la urmă ieșim toți de aici
buimaci

ne trezim dincolo
ca noi

(3 ian. 2011)