poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-19 | |
când te-oprești să asculți atent
respiră te uiți sub piatră și scoți o șopârlă apoi cauți ceva în care s-o duci deodată îți spui că ai la piept o cutie mergi foarte atent dar oricum o vei pierde cândva o să cauți aceeași ieșire și doar lucrurile astea mărunte vor crește atunci cât de importantă devine marginea aceea de care care te ții rama ei spulberată, casa abia terminată înăuntru o treci dintr-o mână în alta cum ai ține un pui cu ciocul deschis e nevoie de-un semn că depindem unii de alții, că vor fi portocale și oameni așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom sunt oameni sub ziare sunt oameni care au un papagal pe deget eu nu trăiesc cu greutate, am gura plină de lemn sap un tunel și nu se mai termină nici nu aștept vreo minune, au fost destui împușcați în piept și încă mai umblă să-i convingă pe alții de sunetul metalului în tăviță de sfințenia afurisită a forfecuței de parcă toți am avea un Dumnezezu să ne tragă din carne se ridică, fâș-fâș, coboară, fâș-fâș, vântul acela din care nu mai ies năpădește cu iarbă proaspăt tăiată e ca și cum cineva ar fi lăsat robinetul deschis sau geamul de sus și-ar trece continuu trenuri și cuiburi atunci îmi văd mâinile ca pe-un fel de salvare ridic o cămașă, perechea de jeanși aruncată pe scaun respir sub o piatră
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate