Ale tale vorbe dulci
Sunt o liră de doinire,
Și în sufletu-mi adânc
Simt o doină de iubire.

Dimineți la răsărit
Abia roua srtălucește,
Gândul dus la tine iar,
Ca un vis mă-nveselește.

Spre apus când obosit
Trupul meu iară-și cedează,
Doar un gând că mă iubești
Mult mă mai învioreză.

Și doar ziua când te văd
Pot simți divinitate,
Si doar ochi-ți mă alint
Tot cu taine parfumate.

Numai zâmbetul tău drag,
Numai dulcea tra privire,-
Mă face să fiu pribeag
Pe cărările iubirii.

Numai graiul tău duios
E o liră de doinire,
Numai Tu o, chip frumos
Ai divină provenire!