M-am pierdut iremediabil
Zburând în zigzag către un loc mai agreabil
Acolo unde-ți văd imaginea nealterată
Vis recurent dintr-o perioadă îndepărtată.

Prin fumul dens și aromat
Privesc melancolic cerul înnorat
Și apoi cobor privirea asupra asfaltului plouat.

Simt sufletul orașului
Atât de blazat și murdar
Dorind parcă să se afunde
Într-un somn adânc, milenar.

Strada-i letargică și pustie
Și aș vrea să ne vedem alergând pe trotuar
Timpul s-ar opri menținând clipa vie
Ne-am manifesta iubirea fără rețineri, natural.

Hai să trăim o toamnă eternă
Nostalgici să privim copacii colorați
Zilele pot să treacă și să vină
În lumea noastră pe veci refugiați.

Dar ești doar o amintire...
Te ucid în gând ca să te înviez
Sunt la fel de obosit ca orașul
Azi nu am chef vreau să evadez.