poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ jumătăți
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-28 | |
Nucii stau goi în umbra de granit a Cuvântului nespus
și se mint – venele noastre, titanice,se varsă întru învinețire pe cerul lipsei nesfârșite dându-i roșeața… Pântecul albastru soarbe învinețirea de pe piroanele păgâne ale crengilor de nuc… Eu, încă mai port pe umeri imensele dimineți în care o căutam pe EA, ma mai trezesc încă, în strigătele tâlharilor, cu fluierele picioarelor zdrobite… Diminețile obosit de albe printre amarul din oglindă și ea – gustă, îndulcește-te! Dulceața de măceș, nu fără sâmburi, se scurge… Crește. Măceșul, naivul, crede că mă fericește cu firave flori sângerii ce răsar pe obrajii ei în falsele dimineți ce nu fumegă, și UITÃ, uită de spinii ce se încolăcesc printre coaste, uită de cuiele ce mi se poticnesc în palme… Nucii își sorb înapoi vlaga vărsată-n noapte, căci toaca bate. Diminețile încep a înflori prin Soare, iar Eu…?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate