poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-19 | |
Un cutremur de-ar să fie
Să-mi scuture a mea chilie Ce-o să-mi mai aduc aminte Și cu multă frică, viața mea de dinainte Dinainte de a greși, de-aș fi Făr` să tremur și TU de-ai fi Dar mi-e frică și n-am cum să scap De scenele urâte, ce-mi trec acum prin cap Mă leagă vuietul ce zguduie pământul De-al meu trecut murdar, ce lasă-n urmă-i necuvântul De-ar fi, venind cutremur, peste toate Peste câmpiile cu grâne grase, prin cele bogate ape Trozneasca stâlpii casei, ce doarme liniștită Ce-ar naște zbucium, jale in inima-i cea cotropită Făr` să mai pot, pământului voiesc sa-i las un testament Al meu scris pe un bilet, "regret" Cu toate celelalte obiecte strânse alandala-n viață Ca-ntr-o grămadă de moloz ce abia dacă mai amintesc de-o viață N-o să apuc să strâng `nainte de plecare Dar pleoapele mi le închid ca spre uitare Și nici măcar rămas bun de nu aș mai avea În gând tot o să-mi amintesc de mama mea Ce multe aș scrie ori gândi în câteva secunde Ce-aș prețui acum acest puțin răgaz Aș dărui toată iubirea ce-am ținut-o, atâta timp în mine Poate că și din cauza faptului că n-am avut cu cine Cu cine să-mi împart singurătatea neîndurătoare Ce o simțeam în fiecare zi de supărare Poate n-am vrut s-o împart la orice adunătură Ce m-a făcut adeseori, să o combin cu ură Ce scuze mai să tot găsesc acuma Că vieții adevarate pierdut-i-am urma C-am fost așa cum am crezut că vreau să fiu Ca toți ceilalți, c-o mândră și-un chipiu Că n-am cerut averi, departe fu' de mine gândul ăsta Eu am crezut în bine, am cutezat, am încercat Și nu mi-a fost chiar cu păcat De, numai de păcatele străine, n-aș vorbi acum E timpul scurt, o vorba lasă-mi Doamne, să-ți mai spun E timpul meu, măcar încă un gând mai bun să mai adun Că parcă n-am avut timp toată viața Sau poate am așteptat aceste clipe în noaptea nopții Să-mi lași Doamne acest neliniștit moment Să îți citesc din al meu trist testament În care am consemnat motivul pentru care am strâns Și cele situații triste în care am fost constrâns Mai jos, în colț e o semnătură Îmi pare rău, ce fură, fură.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate