Parfumul tău m-a-nvăluit tăcut
Când te-am pierdut a nu știu câta oara...
O lacrimă în palmă mi-a căzut
Și m-amăgesc cu fumul de țigară.

Și mâna mea întinsă către tine
Se-opreste-acum pe gura mea amară.
Nimic din ce aștept eu nu mai vine!
Și-aud cum cade scrumul de țigară.

Dar mâna ta pe coapse-mi arde incă,
Pe umăr gura ta o simt ușor...
Tu nu mai ești! Și noaptea-i prea adâncă!
Þigara arde trist și mi-este dor.

Și timpul zboară iar pe lângă mine
Și dimineața, știu, o să mă doară,
Când zorii risipesc visul cu tine,
Parfumul tău și fumul de țigară...